2006, şi din care ar rezulta faptul că este coproprietar cu 1/22 parte din capitalul social al societăţii pârâte, nu poate fi luată în considerare, raportat la cele statuate prin decizia civilă nr. 1154/2008 a Curţii de Apel Cluj şi prin încheierea nr. 96
| Comentarii |
|
Pe cale de consecinţă, constatându-se că recurentul nu poate justifica, în conformitate cu prevederile art. 60 din Legea nr. 36/1991, raportat la art. 59 din aceeaşi lege, calitatea sa de asociat al societăţii pârâte, este evident că acesta nu se poate prevala de aceste dispoziţii legale pentru a ataca Hotărârea AGA, posibilitatea contestării unei astfel de hotărâri fiind recunoscută de lege doar celui care are calitatea de asociat.
Aşa fiind, constatându-se că hotărârea recurată este legală, fiind pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 36/1991, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
3. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare promovată după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă reglementat de art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, în redactarea iniţială. Condiţiile în care operează întreruperea termenului de prescripţie extinctivă în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 167/1958
Din economia art. 17 din Decretul nr. 167/1958,. rezultă cu evidenţă faptul că pentru a opera întreruperea prescripţiei extinctive în condiţiile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ, este necesar ca introducerea cererii de chemare în judecată, care are efect întrerupător al termenului de prescripţie extinctivă, să fi intervenit după ce acest termen a început să curgă, altminteri dacă acest termen nu a început încă să curgă, promovarea unei cereri de chemare în judecată nu poate avea niciun fel de efecte juridice asupra respectivului termen.
(Decizia nr. 1499/R din 11 iunie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 7245/09.06.2008, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins cererea de repunere în termenul de prescripţie, formulată de reclamant; s-a admis excepţia prescripţiei şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul G.G., în contradictoriu cu pârâţii B.M. şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 124/A/03.03.2009, a admis în parte apelul reclamantului, a desfiinţat în parte sentinţa apelată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe doar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea preluării fără titlu a imobilului; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.G., solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului reclamantului, prin respingerea excepţiei tardivităţii.
Recursul este nefondat.
Obiectul cererii introductive de instanţă dedus judecăţii în prezentul litigiu îl constituie, pe de o parte, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40117/19.04.2000, încheiat între pârâţi în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la apartamentul nr. 2 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 12, înscris în
CF nr. 121351 Cluj, iar, pe de altă parte, constatarea preluării fără titlu valabil a acestui apartament.
Cererea introductivă de instanţă a fost promovată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 4 iulie 2007.
Potrivit art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, fost art. 46 alin. 5 din aceeaşi lege în redactarea sa iniţială, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, termen prelungit apoi succesiv cu câte trei luni. prin O.U.G. nr. 109/2001 şi prin O.U.G. nr. 145/2001.
Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001. astfel încât, termenul de un an şi şase luni, înăuntrul căruia puteau fi promovate acţiuni întemeiate pe art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 în redactarea sa iniţială, s-a împlinit la data de 14 august 2002.
Acest termen de prescripţie extinctivă de un an şi şase luni este un termen special de prescripţie extinctivă, care începe să curgă - aşa cum însuşi textul legii o spune imperativ - de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar nu de la data la care potenţiala persoană îndreptăţită la a solicita restituirea imobilului în temeiul acestei legi a aflat despre existenţa unui contract de vânzare-cumpărare a cărui nulitate să fie solicitată în instanţă.
Neexistând nicio posibilitate de interpretare a momentului la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă, întrucât acesta este stabilit exact în textul Legii nr. 10/2001, nu se poate discuta, aşa cum nefondat susţine reclamantul, că eventual s-ar putea aprecia că acest termen de prescripţie extinctivă ar începe să curgă la momentul la care a aflat despre existenţa contractului de vânzare-cumpărare.
întrucât în textul Legii nr. 10/2001 se prevede doar momentul la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă în cazul acţiunilor întemeiate pe art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, fără să fie stipulate eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie extinctivă, ori anumite condiţii, a căror îndeplinire, să opereze o repunere în termenul de prescripţie extinctivă, este evident că acestea sunt cele reglementate de Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, prescripţia extinctivă se întrerupe în următoarele situaţii: prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj necompetent; printr-un act începător de executare.
Alin. 2 al aceluiaşi art. 16 prevede că prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.
Prin urmare, din economia art. 17 din Decretul nr. 167/1958 rezultă cu evidenţă faptul că pentru a opera întreruperea prescripţiei extinctive în condiţiile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ este necesar ca introducerea cererii de chemare în judecată, care are efect întrerupător al termenului de prescripţie extinctivă, să fi intervenit după ce termenul de prescripţie a început să curgă, altminteri, dacă termenul de prescripţie extinctivă nu a început încă să curgă, promovarea unei cereri de chemare în judecată nu poate avea nici un fel de efecte juridice asupra respectivului termen de prescripţie extinctivă.
în realitate, aşa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 475/R/28.02.2007, cererea în revendicare a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 14764 la data de 17.10.1997, deci cu mult înainte de începerea curgerii termenului de prescripţie extinctivă reglementat de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pe cale de consecinţă, în temeiul considerentelor anterior expuse, Curtea constată că în cauză nu a operat o întrerupere a termenului de prescripţie extinctivă.
Nu este incidenţă în speţă nici ipoteza repunerii în termenul de prescripţie extinctivă, prevăzută de art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, având în vedere următoarele:
Art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede că cererea de repunere în termenul de prescripţie extinctivă va putea fi făcută în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.
Or, cererea de repunere în termenul de prescripţie extinctivă a fost formulată, tacit, în momentul înregistrării acţiunii prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 2, respectiv, la data de 4 iulie 2007, cu depăşirea evidentă a termenului de o lună reglementat de art. 19 alin. 2 din Decretul nr, 167/1958.
Se constată, aşadar, de către Curte că în mod corect a fost respinsă de către primele două instanţe cererea de repunere în termenul de prescripţie extinctivă. (Judecător Carmen - Maria Conţ)
| ← Acţiune în anularea hotărârii AGA a unei societăţi... | Cerere de obligare a consiliului local la emiterea unei... → |
|---|
