Cerere de ridicare a interdicţiei. Calitate procesuală activă
| Comentarii |
|
- Codul familiei: art. 115, art. 151
Potrivit art. 151 alin. 1 şi alin. 2 C. fam., dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa, ascultând concluziile procurorului, ridicarea sa. Cererea se va putea face de cel pus sub interdicţie, de tutore, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115 C.fam., care la lit. d) prevede că solicitarea poate fi făcută „şi de orice altă persoană".
(Decizia nr. 539/R din 6 martie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2845 din 26 septembrie 2007 a Judecătoriei Bistriţa Năsăud, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii C I. şi C.E.M., însuşită de N.R.N., persoană pusă sub interdicţie, asistat de curatorul N.V., în contradictoriu cu pârâta L.A. şi Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local al comunei Budacu De Jos şi, în consecinţă, s-a dispus ridicarea interdicţiei instituită de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 181/2003/F, cu privire la numitul N.R N.
Prin decizia nr. 1441/R/20.06.2008 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâta L.A., împotriva deciziei civile mai sus menţionată, care a fost casată în întregime iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea pe fond a apelului la acelaşi tribunal, constatându-se că soluţionarea cauzei în apel s-a realizat fără participarea procurorului contrar prevederilor art. 151 C. fam., art. 33 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 şi art. 45 alin. 4 C. pr. civ., care statuează că participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.
în rejudecare, prin decizia civilă nr. 67/A/25.09.2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta L.A. împotriva sentinţei civile nr. 2845/2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa.
împotriva acestei decizii pârâta L.A. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul schimbării sentinţei primei instanţe, prin respingerea cererii de ridicare a interdicţiei.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Motivul de recurs se referă la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 115 lit. a) şi art. 151 alin. 2 C. fam., în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamanţilor şi este nefondat.
Potrivit art. 151 alin. 1 şi alin. 2 C. fam., dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa, ascultând concluziile procurorului, ridicarea sa. Cererea se va putea face de cel pus sub interdicţie, de tutore, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115 C. fam. care, la lit. d), prevede că, cererea poate fi făcută „şi de orice altă persoană”.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că cererea de ridicare a interdicţiei poate fi formulată fie de cel pus sub interdicţie, fie de tutore, fie de orice altă persoană, în speţă, în mod legal tribunalul a stabilit că reclamanţii C I. şi C.M. justifică calitatea procesuală activă, acestea fiind persoanele care şi-au asumat în fapt obligaţia întreţinerii pusului sub interdicţie stabilind cu acesta relaţii apropiate, aspecte care au fost pe deplin dovedite prin probele testimoniale administrate în faţa primei instanţe.
Mai mult decât atât, susţinerea recurentei privitoare la faptul că N.R.V. nu putea solicita ridicarea interdicţiei este nefondată deoarece art. 151 alin. 2 C. fam., conferă legitimare procesuală activă inclusiv celui pus sub interdicţie, nu numai autorităţii tutelare sau tutorelui. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Cerere de obligare a consiliului local la emiterea unei... | Legea nr. 248/2005. Restrângerea dreptului la libera... → |
|---|
