Libera circulaţie. Motive de restrângere a dreptului. Criterii de individualizare a duratei măsurii

- Directiva 2004/38/CE: art. 27

Măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie se justifică raportat la conduita persoanei condamnată penal pentru fapte ce aduc o gravă atingere ordinii publice, precum proxenetism în formă agravată, condamnare ce a constituit chiar motivul expulzării, nefiind vorba de condamnări penale anterioare. Aceste fapte reprezintă o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii, respectiv la adresa valorii ocrotite de legea penală, care se referă la relaţii sociale ce implică procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane.

Având în vedere gravitatea faptei, o durată de 2 ani a măsurii este de natură să respecte şi principiul proporţionalităţii, întrucât este aptă să garanteze realizarea obiectivului (care este prevenirea săvârşirii altor fapte penale şi implicit ocrotirea valorii arătate, nefiind vorba de o prevenţie generală, câtă vreme a fost analizată conduita concretă) şi nu depăşeşte cadrul necesar pentru atingerea acestuia, o astfel de durată a măsurii fiind de natură să împiedice reconstituirea condiţiilor favorizatoare săvârşirii faptelor de aceeaşi natură, care s-au dovedit a fi, de fapt, scopul şederii pârâtului în statul din care a fost expulzat.

(Decizia nr. 22/Ai/ din 4 februarie 2009)

Prin sentinţa civilă nr. 1260 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureş, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti pentru restrângerea libertăţii de circulaţie a pârâtului C.F. pe teritoriul Franţei.

împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei pe o perioadă de până la 3 ani.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere şi probele noi administrate în apel, raportat la dispoziţiile art. 292 alin. 1 şi 295 C. pr. civ., curtea apreciază că acesta este fondat din motivele ce urmează a fi expuse.

Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2008, răspunzând cererii preliminare formulată de Tribunalul Dâmboviţa în cauza dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti împotriva pârâtului G.J., C.J.C.E. a statuat că „articolul 18 CE şi articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,

90/365/CEE şi 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naţionale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situaţie de „şedere ilegală”, cu condiţia ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii şi, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmăreşte şi să nu depăşească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. îi revine instanţei de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluţionare este sesizată.”

Motivele de expulzare se referă la săvârşirea unei fapte penale de o gravitate deosebită, respectiv proxenetism în formă agravată, aşa cum rezultă din comunicarea Tribunalului de Mare Instanţă din Paris către Procurorul Republicii şi Prefectul de Poliţie, fapte pentru care pârâtul a fost nu doar acuzat, ci condamnat la pedeapsa închisorii de 18 luni şi la pedeapsa complementară de interdicţie cu titlu definitiv a teritoriului naţional, împrejurare recunoscută de acesta întâmpinare.

Nu este vorba de condamnări penale anterioare în sine pentru justificarea măsurii, în sensul art. 27 alin. 2 teza finală din Directiva 2004/38/CE, pentru că este vorba de o

condamnare penală în temeiul căreia a fost luată măsura expulzării, condamnare pentru o faptă de natură să aducă o atingere gravă ordinii publice, inclusiv a statului care ia măsura restrângerii, respectiv a statului român, câtă vreme legea penală română consacră principiul personalităţii în ceea ce priveşte tragerea la răspundere penală a propriilor cetăţeni.

Tocmai de aceea, curtea apreciază că măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie se justifică raportat la conduita pârâtului, fapta de proxenetism în formă agravată reprezentând o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii, respectiv la adresa valorii ocrotite de legea penală, care se referă la relaţii sociale ce implică procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane.

Având în vedere gravitatea faptei, curtea apreciază că o durată de 2 ani a măsurii este de natură să respecte şi principiul proporţionalităţii, întrucât este aptă să garanteze realizarea obiectivului (care este prevenirea săvârşirii altor fapte penale şi implicit ocrotirea valorii deja arătate, nefiind vorba de o prevenţie generală, câtă vreme a fost analizată conduita concretă) şi nu depăşeşte cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, o astfel de durată a măsurii fiind de natură să împiedice reconstituirea condiţiilor favorizatoare săvârşirii faptelor de aceeaşi natură, care s-au dovedit a fi, de fapt, scopul şederii pârâtului în Franţa. (Judecător Andrea Annamaria Chiş)

II. Proprietatea

II. 1. Reconstituirea dreptului de proprietate

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Libera circulaţie. Motive de restrângere a dreptului. Criterii de individualizare a duratei măsurii