Acceptarea în termen a moştenirii. Neformularea unei cereri în temeiul Legii nr. 18/1991. Calitatea de comoştenitor alături de persoana care a solicitat restituirea bunului în temeiul legii speciale
| Comentarii |
|
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 21 decembrie 2005, reclamanta M.R. a chemat în judecată pe pârâtul B.A., solicitând instanţei să constate deschisă succesiunea defuncţilor B.J. decedat la 26 septembrie 1981 şi B.A., decedată la 16 iulie 2001, părinţii celor două părţi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească succesorii şi calitatea acestora şi să se reducă testamentul invocat de pârât.
La data de 8 martie 2006, reclamanta a completat acţiunea arătând că, în subsidiar, solicită constatarea calităţii sale de succesoare a defuncţilor părinţi în baza Legii nr. 18/1991 completată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 3411/19 aprilie 2006, instanţa a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar prin decizia civilă nr. 1315/23 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a infirmat această soluţie pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţă care, prin sentinţa civilă nr. 4865 din 26 mai 2008, a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a constatat deschisă succesiunea defunctului B.J. şi moştenitorii rămaşi de pe urma acestuia, soţia supravieţuitoare, B.A., reclamanta şi pârâtul în calitate de fii, prima cu o cotă succesorală de 1/4, iar ultimii cu câte o cotă succesorală de 3/8 fiecare.
A fost constatată deschisă şi succesiunea defunctei B.A., de pe urma căreia au rămas ca moştenitori reclamanta şi pârâtul în calitate de fii, cu câte o cotă succesorală de 1/2 fiecare.
Instanţa a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect reducerea testamentului autentificat de notariatul de Stat Local Sector 2 Bucureşti şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 438,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că reclamanta, în calitate de fiică a defuncţilor, a acceptat tacit succesiunea acestora, în sensul art. 689 teza a II-a C. civ., iar pârâtul nu şi-a probat propriile apărări, în sensul că nu a dovedit prin niciun mijloc de probă concludent faptul că acesta este unicul moştenitor acceptant.
împrejurarea că pârâtul a acţionat în temeiul Legii nr. 18/1991, formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ce a aparţinut defunctului B.J., obţinând titlul de proprietate nr. 22804/1995, este irelevant în cauză, întrucât semnificaţia juridică a cererilor formulate în temeiul legilor speciale, de către moştenitorii foştilor proprietari este aceea de a fi consideraţi repuşi în termenul de opţiune succesorală pentru imobilele ce fac obiectul măsurilor reparatorii reglementate de aceste legi speciale.
Prin urmare, mai arată instanţa, faptul că reclamanta nu a recurs la procedurile de retrocedare în temeiul Legii nr. 18/1991 nu atrage inexistenţa calităţii sale de moştenitor, aşa cum susţine pârâtul, funcţia cererilor formulate în baza acestei legi fiind aceea de a le conferi moştenitorilor neacceptanţi beneficiul de a fi repuşi în termenul de acceptare, în considerarea bunurilor ce fac obiectul legii.
III. Apelul a fost anulat ca netimbrat, soluţia fiind menţinută în recurs.
C.A Bucureşti, s. a IIl-a civ., min. şi fam., decizia nr. 1504 din 9 noiembrie 2009
| ← Testament autentic în favoarea statului. Neîncadrarea în... | Imobil reconstituit unui singur moştenitor în temeiul Legii... → |
|---|
