Acţiune în constatarea nulitătii absolute. Certificat demoştenitor. Părţi

Comentarii

0

C. proc. civ., art. 109’

Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente. Pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes, care trebuie să fie legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct.

Decizia civilă nr. 26 din 21 ianuarie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 546/21.01.2008 a Judecătoriei Iaşi, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi admisă excepţia lipsei de interes a acestora cu consecinţa respingerii acţiunii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că reclamanţii au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 79/17.09.2007 emis de biroul notarului public.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au dobândit de la autorul pârâtului proprietatea apartamentului situat în Iaşi, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1129/2000, contract ce a fost anulat prin hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă din anul 2006, însă, cu toate acestea, au continuat să locuiască în imobil.

De asemenea, la data de 18.10.2005 a decedat autorul pârâtului, iar la data de 17.09.2007 a fost eliberat certificatul de moştenitor, care însă este

1 Art. 109 C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accclcrarea soluţionării proccsclor (M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010).

lovit de nulitate absolută, deoarece a fost emis fără a se face dovada acceptării succesiunii de pe urma defunctului în termenul de 6 luni.

Reclamanţii au susţinut că autorul pârâtului şi-a petrecut ultimii ani din viaţă într-un cămin de bătrâni, niciunul dintre membrii familiei nedorind să se mai îngrijească de el, astfel că a fost înmormântat de conducerea aşezământului.

Calitatea procesuală activă, aşa cum a reţinut judecătoria, presupunea existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, în speţă presupunea existenţa unei identităţi între reclamanţi şi proprietarul apartamentului a cărui restituire s-a solicitat. Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în procesul civil.

Raportat la această situaţie, rezulta că reclamanţii au fost beneficiarii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1123/14.06.1988, contract ce a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 3511/10.03.1999 a Judecătoriei Iaşi. In aceste condiţii, rezulta cu certitudine identitatea dintre reclamanţi şi persoana interesată să se constate nulitatea absolută a contractului, persoană ce justifica pe deplin un interes în cauză. Interesul presupunea folosul practic, imediat, pe care îl avea una dintre părţi, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Astfel, aşa după cum au menţionat expres în acţiune, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de calitate de moştenitor nr. 79/17.09.2007 emis de biroul notarului public. în motivarea acţiunii, aceştia nu şi-au justificat în niciun fel interesul raportat la acţiune, în sensul precizării folosului practic, imediat pe care îl aveau prin promovarea acestei acţiuni.

Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, modificată şi completată: „Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor, pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte”. Conform acestor dispoziţii legale, prin acţiunea în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, s-a urmărit ca reclamanţii să reintre în drepturile lor legale, în ceea ce priveşte moştenirea.

Raportat la scopul acţiunii reclamanţilor, s-a constatat că aceştia nu justificau un interes legitim, născut şi actual în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor. Deşi reclamanţii urmăreau un interes personal şi direct, în sensul că urmăreau să aibă în continuare folosinţa imobilului, acest lucru nu era posibil, întmcât admiterea acţiunii nu ar fi folosit reclamanţilor, în sensul că imobilul nu s-ar fi întors în patrimoniul lor, astfel că nu puteau pretinde un interes personal.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a rezultat că reclamanţii că nu se mai aflau în posesia unui titlu de proprietate, întrucât contractul lor de vânzare-cumpărare a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 3511/10.03.1999 a Judecătoriei laşi, astfel că nu rezulta existenţa unui interes material şi nici a unui interes moral.

în aceste condiţii, la momentul formulării acţiunii, interesul nu întrunea cumulativ condiţiile care să justifice pentru reclamanţi punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Prin decizia civilă nr. 536 din 10.09.2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 546 din 21 ianuarie 2008 a Judecătoriei Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că certificatul de moştenitor este un act cu caracter special, ce se emite în urma decesului unei persoane şi face dovada calităţii de moştenitor, a cotei bunurilor ce i se cuvin, conform art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995. Transmiterea moştenirii se poate realiza doar către persoanele ce au vocaţie succesorală legală (pe principiul proximităţii gradului de rudenie) sau testamentară (art. 659-663 C. civ. şi art. 650 şi urm. C. civ.). Prin urmare, toate actele îndeplinite în legătură cu moştenirea unei persoane pot fi contestate doar de persoanele cu vocaţie succesorală sau de terţi, dar nu prin contestarea calităţii de moştenitor, ci prin opunerea unui drept propriu.

Instanţa de fond a reţinut corect lipsa interesului personal, direct şi legitim al reclamanţilor apelanţi în formularea acţiunii, având în vedere că nu au invocat existenţa vocaţiei succesorale şi nici nu au opus un drept propriu.

în raport de această situaţie, tribunalul a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală ce a fost păstrată, cu consecinţa respingerii apelului ca nefondat.

împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii, criticând-o ca netemeinică şi nelegată. Recurenţii au susţinut că tribunalul nu a analizat fundamentarea criticilor lor, rezumându-se la a aprecia că soluţia primei instanţe este legală. Astfel, ei au arătat că interesul în promovarea acţiunii nu era justificat doar de invocarea unor drepturi succesorale asupra averii defunctului şi nici de introducerea în patrimoniul lor a imobilului în litigiu odată cu anularea certificatului de moştenitor. Aceste interese erau legate de posesia imobilului care a început prin dobândirea proprietăţii asupra lui prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1123 din 4 iunie 1988, posesie ce a fost exercitată continuu din acel moment, fără a fi tulburată până în momentul promovării de pârât a unei acţiuni în evacuare. Or, prin promovarea acţiunii, recurenţii au dorit să beneficieze de efectele juridice pe care le producea posesia de bună-credinţă şi îndelungată asupra imobilului şi să redobândească în final proprietatea acestuia.

Verificând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs formulate şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea de apel a constatat că recurenţii-reclamanţi au fost beneficiarii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1123 din 14.06.1988 încheiat cu autorul pârâtului, contract având ca obiect un apartament situat în Iaşi. Prin sentinţa civilă nr. 3511 din 10 martie 1999 a Judecătoriei Iaşi, contractul a fost anulat, astfel că recurenţii nu se mai aflau în posesia unui titlu de proprietate. Prin cererea introductivă la instanţă, aceştia au solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de calitate de moştenitor nr. 79/17 septembrie 2007 emis de biroul notarului public.

Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1955, modificată şi completată, „(...) cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii (...)”.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că acţiunea în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor urmăreşte ca reclamantul să reintre în drepturile sale legale, în ceea ce priveşte moştenirea, or, raportat la scopul acţiunii reclamanţilor-recurenţi, în mod corect instanţele au constatat că aceştia nu justificau un interes legitim, născut şi actual în promovarea cererilor, prin interes înţelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă.

Interesul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe: să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct. Recurenţii au susţinut că interesul lor este personal şi direct, însă nu au putut pretinde că exista în momentul în care şi-au exercitat dreptul la acţiune, în sensul că s-ar fi expus la un prejudiciu numai dacă nu ar fi recurs în acel moment la acţiune, atât timp cât ei nu se mai aflau în posesia niciunui titlu de proprietate cu privire la imobilul ce a aparţinut autorului intimatului-pârât, contractul lor fiind anulat prin sentinţa civilă nr. 3511/10.03.1999 a Judecătoriei Iaşi.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat lipsa interesului personal, direct şi legitim al recurenţilor-reclamanţi în promovarea acţiunii, atâta timp cât aceştia nu aveau vocaţie succesorală şi nici nu au opus un drept propriu. în consecinţă, curtea a respins recursul şi a menţinut decizia Tribunalului Iaşi ca temeinică şi legală.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: