Acţiune în revendicare. Dovada dreptului de proprietate. Certificat de atestare a dreptului de proprietate
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480
H.G. nr. 834/1998, art. 6 Legea nr. 215/2001, republicată, art. 21
Actele doveditoare ale dreptului de proprietate sunt orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de o persoană fizică sau juridică. Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, ce face dovada deplină a proprietăţii până la anulare.
Decizia civilă nr. 13 din 14 ianuarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 2743/28.02.2008 a Judecătoriei laşi, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtă, iar pe fond a respins acţiunea civilă formulată şi precizată ulterior de reclamanţii municipiul laşi, reprezentat prin primar, şi Consiliul local, împotriva pârâtei SC E.P. SRL Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că reclamanţii nu deţineau titlu de proprietate pentru spaţiul revendicat, care a aparţinut domeniului privat al municipiului Iaşi până când a intrat în proprietatea SC G.
SA
în condiţiile în care reclamanţii au fost de acord cu trecerea în proprietatea SC G. SA a spaţiului în litigiu, care, la rândul său, a transmis-o societăţii pârâte şi nu au fonnulat acţiune pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC G. SA, nu erau îndeplinite în cauză cerinţele art. 480 şi art. 481 C. civ.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Primarul şi Consiliul local al municipiului Iaşi, care a fost respins prin decizia civilă nr. 417/11 iunie 2008.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut că nici cu ocazia judecăţii în primă instanţă şi nici în faza procesuală a apelului, reclamanţii nu au prezentat un titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu. Pentru terenul în litigiu a fost emis certificat de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC G. SA, care apoi a fost transmis pârâtei SC E.P. SRL Iaşi, în acest sens fiind încheiat protocolul de predare-primire din 20.05.2004.
împotriva deciziei civile nr. 417/11 iunie 2008 a Tribunalului Iaşi, au formulat recurs municipiul Iaşi, prin primar, şi Consiliul local Iaşi, criticând decizia recurată pentru următoarele motive:
Prin avizarea vecinătăţilor terenului în speţă de un inspector al instituţiei nu se putea vorbi de înstrăinarea proprietăţii, cu atât mai mult cu cât în certificatul de atestare emis de Consiliul judeţean pentru SC G. SA nu se indica sediul terenurilor, natura, suprafaţa, folosindu-se doar termeni generali. Inventarierea bunurilor la care facea referire articolul din decizia de înfiinţare a SC G. SA nu este echivalentă cu deţinerea unui titlu de proprietate. Pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organelor administraţiei de stat de autoritatea publică judeţeană, terenurile pentru care pârâta a pretins recunoaşterea prin semnarea vecinătăţilor imobilelor sale trebuiau să fi fost în patrimoniul său la data înfiinţării, fapt ce nu s-a dovedit. Recurenţii au invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria IS nr. 0295 emis de Consiliul judeţean Iaşi, la data de 19.05.2004, în raport de prevederile art. 1-4 din
H.G. nr. 834/1991, solicitând suspendarea recursului şi trimiterea cauzei la Tribunalul Iaşi în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. SC G. SA a fost înfiinţată prin decizia nr. 709/29.X.1990 emisă de Prefectura judeţului Iaşi, patrimoniul acesteia fiind determinat prin inventariere, ca atare terenul în litigiu trebuia să fi existat în patrimoniul său la data înfiinţării. La data la care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate 19.05.2004, terenul era în proprietatea Consiliului local Iaşi, pârâta având în denilare la acea dată contractul de închiriere nr. 9211 din 29 martie 2004, contract ce îi conferea doar un drept de folosinţă, şi nu un drept de proprietate, încălcându-se astfel dreptul de proprietate al statului, terenul fiind administrat de Consiliul local Iaşi.
Recursul formulat este neîntemeiat.
în şedinţa publică din 14 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Iaşi a fost invocată de recurenţi excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria IS nr. 0295 emis de Consiliul judeţean Iaşi pentm societatea comercială cu capital de stat G. SA Iaşi pentru suprafaţa de teren de 6170,97 mp în care era inclusă şi suprafaţa de teren de 253 mp revendicată în litigiu.
Instanţa a respins excepţia de nelegalitate invocată, având în vedere că Legea nr. 554/2004 este aplicabilă numai actelor administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei legi, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
în ce priveşte celelalte motive de recurs formulate, instanţa le va examina în raport şi de dispoziţiile art. 480 C. civ. şi a dispoziţiilor înscrise în art. 1169 C. civ.
în prezentul litigiu, curtea de apel a fost învestită cu trei capete de acţiune, acţiunea în revendicare în principal, care determina şi celelalte două capete de cereri accesorii.
Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară avea în vedere proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Ca atare, recla-manţii-recurenţi municipiul laşi, reprezentat prin primar, şi Consiliul local Iaşi erau obligaţi să dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat.
Potrivit art. 1169 C. civ., „Cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Recurenţii-reclamanţi nu deţineau titlu de proprietate pentru spaţiul revendicat. Spaţiul revendicat care a aparţinut domeniului privat al municipiului laşi, conform fişei mijlocului fix, a intrat în proprietatea SC G. SA, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Susţinerile recurenţilor referitoare la împrejurările în care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru SC G. SA, obiectul acestuia, nu puteau fi examinate în acest litigiu. Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, iar anularea acestuia era de competenţa instanţei de contencios administrativ.
Este cert că SC G. SA Iaşi, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria IS nr. 0295, a predat la 20.05.2004 pârâtei SC E.P. SRL Iaşi terenul aferent imobilelor componente ale restaurantului P. Dreptul de proprietate al pârâtei SC E.P. SRL Iaşi asupra imobilului construcţie şi teren a fost înscris în cartea funciară a municipiului Iaşi, cu numărul cadastral 11913, în baza încheierii 12608/2004 a Biroului de Carte Funciară.
Raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, recurenţii nu au făcut dovada modului de dobândire a proprietăţii pentru stat. Astfel, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Şi celelalte susţineri ale recurenţilor referitoare la terenul în litigiu, raportate la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu au putut fi primite, cât timp certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost anulat. Ca atare, în mod legal instanţele au reţinut că în cauză nu au fost îndeplinite cerinţele art. 480 şi art. 481 C. civ.
în raport de toate aceste considerente şi de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., curtea de apel a respins recursul.
| ← Acţiune. Modificare. Termen | Acţiune în revendicare. Admisibilitate. Cerere formulată... → |
|---|
