Citarea şi comunicarea actelor de procedură
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 85, art. 90 alin. (1)
înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Citarea părţii la o altă adresă decât domiciliul din cartea de identitate, în lipsa altor probe, se sancţionează cu nulitatea hotărârii. Dispoziţiile legale referitoare la citarea părţilor au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare şi a principiului contra-dictorialităţii.
Decizia civilă nr. 19 din 16 ianuarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 5281 din 15.06.2005 a Judecătoriei Iaşi, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul S.C., şi s-a constatat că reclamanta era unica moştenitoare a defunctului S.M.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătoria a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate că este unica moştenitoare a defunctului S.M., întrucât S.C.,
moştenitorul lui S.M., nu a acceptat expres în termen de 6 luni succesiunea tatălui.
Instanţa de fond a mai reţinut că defuncta S.M. a donat la data de 31.10.1994 imobilul situat în Iaşi numitului S.M., fratele reclamantei, acesta decedând la 10.12.1994, iar singura persoană care a administrat şi conservat imobilul a fost reclamanta.
Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 620 din 6 octombrie 2008, a respins excepţia tardivităţii apelului şi a admis cererea de repunere în termenul de apel. A fost admis apelul formulat de pârâtul S.C. împotriva sentinţei civile nr. 5281/15.06.2005 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă care a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Judecătoriei Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că sentinţa apelată a fost pronunţată la 15.06.2005, apelantul fiind citat pe parcursul judecării cauzei la domiciliul din str. P. nr. 21, domiciliu indicat de reclamantă, pârâtul lipsind la toate termenele de judecată. Din actul de identitate depus la dosarul de apel a rezultat că apelantul avea, la data de 27.08.2004, data eliberării cărţii lui de identitate, domiciliul în şos. N. nr. 44, astfel că, la data judecării acţiunii (29.03.2005-15.05.2005), pârâtul nu a fost legal citat.
In ce priveşte cererea apelantului de repunere în termenul de apel, tribunalul a constatat că, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. civ., acesta trebuia să formuleze apel în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării formulării acestei căi de atac. Apelantul a făcut dovada că a lucrat în Italia începând cu data de 02.08.2004 şi a declarat că a luat la cunoştinţă de sentinţa civilă nr. 5281/2005 la mijlocul lunii ianuarie 2008, iar la data de
25.01.2008 a solicitat eliberarea unei copii de pe această sentinţă civilă, întrucât a făcut dovada formulării în termenul legal a cererii, tribunalul a respins excepţia tardivităţii apelului şi l-a repus pe pârât în termenul de declarare a apelului. Constatând că judecata în primă instanţă s-a făcut cu nelegala citare a pârâtului, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis apelul, desfiinţată sentinţa apelată, iar cauza trimisă spre rejudecare Judecătoriei Iaşi, pentru legala citare a părţilor.
Reclamanta a declarat recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală şi netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea motivelor de recurs, ea a susţinut că în mod greşit tribunalul a reţinut că se impunea repunerea în termen, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. civ., deoarece pârâtul nu a făcut dovada momentului în care a încetat imposibilitatea de a lua cunoştinţă de existenţa sentinţei instanţei de fond, fiind plecat în străinătate.
Recurenta a susţinut că tribunalul a considerat suficientă doar afirmaţia apelantului în sensul că a fost plecat din ţară o lungă durată de timp, fără a produce vreo dovadă cu privire la momentul revenirii în ţară, astfel că hotărârea recurată este lipsită de temei legal.
Recurenta a pretins că tribunalul a reţinut eronat şi împrejurarea că apelantul ar fi fost citat la adresa din str. P. nr. 21, însă el a fost citat la adresa imobilului din litigiul dedus prezentei judecăţi, astfel că aspectele reţinute în decizia pronunţată sunt străine de natura cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de prevederile legale incidente, curtea de apel a reţinut că recursul nu este întemeiat.
Potrivit dispoziţiei înscrise în art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 90 C. proc. civ. stabileşte că înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat, iar art. 92 alin. (6) din acelaşi cod prevede că dispoziţiile referitoare la înmânarea citaţiei se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.
în cauză, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât pentru a se constata că ea este singura moştenitoare a defunctului S.M. în cererea cu care a învestit instanţa de fond, reclamanta a indicat domiciliul pârâtului în Iaşi, b-dul P. nr. 21, pârâtul fiind citat, în tot cursul procesului civil, la această adresă, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind comunicată pârâtului la aceeaşi adresă indicată în cererea de chemarea în judecată.
Prin cererea de apel, pârâtul-apelant a susţinut că el nu mai locuia la adresa indicată de reclamantă încă din anul 2004, domiciliul său fiind în Iaşi, şos. N. nr. 44. Susţinerea apelantului a fost dovedită cu copia cărţii de identitate eliberată de Poliţia municipiului Iaşi, la data de 27.08.2004. Raportat la adresa la care a fost citat pârâtul şi la domiciliul menţionat în cartea de identitate a acestuia, tribunalul a reţinut, printr-o corectă aplicare a art. 85 C. proc. civ., că pârâtul nu a fost legal citat la judecarea cauzei de instanţa de fond, iar această împrejurare este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii pronunţate.
în ceea ce priveşte susţinerea recurentei privind greşita repunere a pârâtului în termenul de declarare a apelului, curtea de apel a reţinut că şi aceasta nu este întemeiată.
Potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Raportat la prevederile legale mai sus-menţionate, curtea a reţinut că sentinţa judecătoriei nu a fost legal comunicată pârâtului, deoarece aceasta a fost afişată la adresa indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, şi nu la domiciliul menţionat în cartea de identitate a pârâtului. în aceste condiţii, curtea de apel a constatat că termenul de apel nu a început să curgă în ceea ce-1 priveşte pe pârât decât după data de 28 ianuarie 2008, când acesta a formulat cerere de eliberare a unei copii de pe sentinţa instanţei de fond.
Având în vedere data cererii de eliberare a unei copii de pe sentinţa judecătoriei (28 ianuarie 2008) şi data înregistrării cererii de apel la Judecătoria Iaşi (8.02.2008), curtea a apreciat că apelul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. în consecinţă, curtea de apel a constatat că nu era necesar ca recurentul să facă dovada datei reîntoarcerii în ţară.
Faţă de cele precedente, curtea de apel a reţinut că motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, respingând astfel recursul, conform art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ. şi menţinând decizia recurată.
>
| ← Drept la apărare. Respingere de instanţa de judecată a... | Acţiune. Modificare. Termen → |
|---|
