Acţiune. Modificare. Termen
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 132
La prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului termen pentru întregirea sau modificarea cererii. în cazul în care reclamantul indică în cursul judecăţii valoarea lipsei de folosinţă, obiect al cererii de chemare în judecată, acţiunea nu se socoteşte modificată, fiind incidente dispoziţiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Decizia civilă nr. 24 din 21 ianuarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 15031 din 17 decembrie 2007 a Judecătoriei Iaşi, s-a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere invocată de instanţă din oficiu şi s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanta universitatea privind evacuarea societăţii pârâte de pe terenul în suprafaţă de 18,8 mp, obiect al contractului de închiriere nr. 14005/2003.
S-a admis cererea formulată de aceeaşi reclamantă, în contradictor cu aceeaşi pârâtă, şi a obligat pârâta la ridicarea construcţiei provizorii aflate pe terenul sus-menţionat, pe cheltuiala pârâtei, în cazul în care aceasta nu-şi va îndeplini obligaţia de a face impusă de instanţă.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 11496,57 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 1.04.2007-15.10.2007 şi în continuare a contravalorii lipsei de folosinţă a terenului de la data de 16 octombrie 2007 până la data eliberării efective a acestuia, în cuantumul echivalentului sumei de 26 euro/lună/mp, de la data plăţii.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, care a fost respins prin decizia civilă nr. 516 din 3 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi. Pentm a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta universitatea a învestit instanţa cu o acţiune având patru capete de cerere: evacuare, obligaţie de a face, autorizare de îndeplinire a obligaţiei de a face în contul pârâtei şi plata lipsei de folosinţă începând cu data de 1.04.2007 până la eliberarea efectivă a terenului.
întrucât suma pretinsă cu titlu de lipsă de folosinţă nu a fost cuantificată în cererea introductivă, reclamanta a depus precizări ale acţiunii la data de
15.10.2007, în cuprinsul cărora a indicat suma de 26 euro/lună/mp, adică
11.496,57 lei până la data depunerii notei precizatoare, timbrând corespunzător cu suma de 800 lei, astfel că motivul de apel care viza lipsa cuantificării chiriei (în fapt, a lipsei de folosinţă) şi netaxarea acestei cereri apare neîntemeiat.
Cererea depusă la 15.10.2007 nu reprezenta o cerere de modificare ori de completare a acţiunii, întrucât lipsa de folosinţă a fost solicitată prin chiar cererea introductivă, ci numai o cerere precizatoare, astfel că reclamanta nu era ţinută să respecte termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 12.11.2007, pârâta a invocat tardivitatea acestei note precizatoare (excepţie neîntemeiată, după cum s-a arătat mai sus), precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţie analizată şi respinsă de prima instanţă prin încheierea de şedinţă de la 12.11.2007, motivul de apel privind omisiunea instanţei de a soluţiona aceste excepţii fiind nefondat.
în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pentru lipsa calităţii de proprietar asupra terenului de pe care s-a solicitat evacuarea, tribunalul a reţinut că în cadrul raporturilor derivate din contractul de închiriere nu trebuiau verificate decât calitatea de locator şi calitatea de chiriaş, rezultate dintr-un contract de închiriere valabil încheiat, aspectele vizând proprietatea asupra bunului închiriat putând face obiectul analizei numai în cadrul acţiunii în revendicare.
Pe de altă parte, pârâta avea posibilitatea de a solicita anularea contractului de închiriere pentru lipsa calităţii de proprietar a locatorului, dar nu a recurs la această acţiune, rămânând astfel supusă clauzelor contractului semnat cu universitatea reclamantă.
Pârâta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, considerând-o netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa a interpretat eronat actul dedus judecăţii şi a aplicat greşit legea. Astfel, s-a analizat cu superficialitate excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei-intimate; eronat nu s-a dispus efectuarea unei expertize pentru elucidarea aspectului dacă terenul ocupat de construcţia provizorie se afla în perimetrul proprietatea reclamantei-intimate sau era pe domeniul public. Recurenta a arătat că din actele de intabulare, cât şi din schiţele cadastrale nu se putea identifica separat terenul pe care se afla construcţia provizorie, dar se observa că terenul în litigiu se afla în afara perimetmlui reclamantei, împrejmuit cu gard.
Instanţa de apel nu a verificat dacă obiectul cererilor reclamantei era legal, iar aceasta era îndreptăţită să solicite pretenţiile în cauză, astfel că s-a acordat mai mult decât s-a cenit, respectiv unele drepturi pe care aceasta nu le-a dovedit.
Recursul nu este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, curtea de apel a constatat că este legală şi temeinică decizia recurată.
Instanţa de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, hotărârea pronunţată cuprinzând motivele pe care se sprijinea şi care erau în concordanţă cu natura pricinii, facându-se o justă aplicare a legii.
Intre părţi a intervenit contractul de închiriere nr. 14005/6 octombrie 2003, modificat prin actul adiţional nr. 2186/11.02.2005, având ca obiect transmiterea folosinţei unui teren în suprafaţă de 18,8 mp amplasat pe perimetrul imobilului din Iaşi, pe care locatanilui pârât i s-a permis să desfăşoare activitatea de vânzare produse de panificaţie, sens în care recurenta a ridicat o construcţie provizorie, cu destinaţie chioşc.
Reclamanta-intimată a învestit instanţa cu o acţiune având patru capete de cerere: evacuare, obligaţie de a face, autorizare de îndeplinire a obligaţiei de a face în contul pârâtei-recurente şi plata lipsei de folosinţă pentru perioada 1.04.2007 până la eliberarea efectivă a terenului.
Instanţa de fond, ca şi cea de apel, s-a pronunţat în limita sesizării şi nu a acordat reclamantei-intimate mai multe drepturi decât a cerut. Prin hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior, definitive şi irevocabile, a intervenit rezilierea de drept a contractului de închiriere, s-a sistat furnizarea de energie electrică, pârâta-recurentă având obligaţia de a elibera terenul de construcţii în 10 zile de la înştiinţarea făcută de reclamanta-intimată. Această obligaţie nu a fost respectată de bunăvoie şi, faţă de dispoziţiile art. 1073 şi 1077 C. civ., instanţa a obligat-o să ridice construcţia, auto-rizând-o pe reclamanta-intimată să efectueze lucrarea în caz de refuz.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active - invocând lipsa calităţii de proprietar a acesteia, fiind vorba de raporturi derivate dintr-un contract de închiriere, nu se impunea verificarea calităţii de proprietar, ci doar cea de locator şi de chiriaş, aspecte corect verificate de instanţa de apel. Calitatea de proprietar ar fi putut fi analizată în cazul unei acţiuni în realizarea dreptului - revendicare, ceea ce nu a format obiectul cauzei de faţă.
Faţă de cele reţinute şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., curtea de apel a respins recursul şi a menţinut dispoziţiile deciziei recurate.
| ← Citarea şi comunicarea actelor de procedură | Acţiune în revendicare. Dovada dreptului de proprietate.... → |
|---|
