Acţiune în evacuare. Neprevederea termenului de restituire a bunului. Satisfacerea trebuintei comodatarului. imposibilitatea compensării
| Comentarii |
|
Contractul de comodat este de esenţa lui temporar şi, chiar dacă părţile nu au stabilit expres un termen în conţinutul lui, nu se poate considera că acesta ar avea un caracter viager, iar comodatarul nu ar putea fi absolvit de obligaţia restituirii bunului. Conform dispoziţiilor art 1560 C. civ., obligaţia esenţială a comodatarului este aceea de a înapoia bunul, iar potrivit art 1570 C. civ., el nu poate refuza restituirea nici dacă ar avea o creanţă împotriva comodantului, fiind imposibilă compensaţia.
Când contractul de comodat nu cuprinde un termen expres fixat de părţi, instanţa de judecată urmează a-l determina în funcţie de scopul pentru care lucrul s-a împrumutat şi în funcţie de alte circumstanţe concrete.
în cauza de faţă, s-a îndestulat trebuinţa comodatarului, acesta desfăşurându-şi activitatea comercială din 2001 şi până în prezent Nu se impune ca reclamanţii comodanţi să facă dovada unei „necesităţi neprevăzute" pentru a putea solicita restituirea bunului, întrucât nu sunt întrunite cerinţele excepţiei prevăzute de art 1573 C. civ., bunul nefiind cerut nici înainte de termen (nestabilit) şi nici înaintea satisfacerii trebuinţei comodatarului (5 ani de activitate comercială şi obţinere de profit).
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 1322 din 6 iunie 2006, în C.P.J. civ. 2006, p. 106
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Feteşti la 8 octombrie 2004 sub nr. 2335/2004, reclamanţii A.M.C. şi A.G. au chemat în judecată pe pârâţii S.F. şi SC C.C. SRL, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Feteşti, respectiv terenul în suprafaţă de 20 mp.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au dobândit în anul 2001 imobilul compus din teren şi casă de locuit, situat în Feteşti, pe care era amplasat un chioşc, în care pârâtul îşi desfăşoară activităţi comerciale, pe un teren în suprafaţă de 22 mp, închiriat de autorii lor către pârât, contract pe care ei l-au reînnoit şi apoi au notificat desfiinţarea contractului de închiriere şi evacuarea.
Prin cererea completatoare, reclamanţii au solicitat să se constate rezilierea contractului de comodat, obligarea pârâţilor la ridicarea construcţiei, cu respectarea procedurilor administrative sau preluarea construcţiei cu plata contravalorii către pârât.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 494 C. civ.
La dosar, pârâtul S.F. a depus o cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate un drept de creanţă reprezentând valoarea construcţiei amplasate pe terenul din Feteşti şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea de către reclamanţi a contravalorii construcţiei. Pârâtul-reclamant şi-a modificat cererea reconvenţională prin expunerea concluziilor pe fond, solicitând ca instanţa să-i încuviinţeze să-şi ridice construcţia edificată pe cheltuiala lui.
Prin sentinţa civilă nr. 1128 din 12 octombrie 2005, Judecătoria Feteşti a admis cererea formulată de reclamanţii A.M.C. şi A.G. împotriva pârâţilor S.F. şi SC C.C. SRL, a respins cererea modificatoare formulată de pârâtul S.F. ca tardivă, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant S.F.; s-a constatat rezilierea contractului de comodat (de închiriere pentru suprafeţe locative cu o altă destinaţie decât aceea de locuinţă nr. 9762 din 7 mai 2001) încheiat între reclamantul A.M.C. şi pârâta SC C.C. SRL F., s-a dispus evacuarea pârâţilor S.F. şi SC C.C. SRL din imobilul teren în suprafaţă de 20 mp situat în Feteşti, au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 6.937,00 RON, reprezentând contravaloarea spaţiului comercial construit pe terenul în suprafaţă de 20 mp situat în Feteşti; s-a constatat că reclamanţii au un drept de proprietate asupra spaţiului comercial aflat pe terenul de la adresa mai sus indicată; s-a respins capătul de cerere privind constatarea unui drept de creanţă în favoarea pârâtului; s-a instituit un drept de retenţie în favoarea pârâ
tului S.F. asupra spaţiului comercial situat la adresa sus-menţionată până la plata de către reclamanţi a contravalorii acestui imobil.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 756/2001, reclamanţii au devenit proprietarii imobilului din Feteşti format din teren de 439,23 mp şi casă de locuit.
Pârâtul S.F. a închiriat 20 mp de la tatăl său S.S. din terenul situat la adresa de mai sus, iar în anul 2001, pârâta SC C.C. SRL a încheiat cu Consiliul local al municipiului Feteşti contractul de închiriere nr. 7282/2001, având ca obiect 19 mp teren din Feteşti, cu destinaţia amplasare construcţie provizorie spaţiu comercial.
Ulterior, prin contractul nr. 9762/2001, reclamantul A.M. şi pârâta SC C.C. SRL, prin reprezentant S.F., a închiriat 20 mp din terenul aferent casei de locuit, fără a se fixa o chirie, chioşcul fiind amplasat atât pe terenul proprietatea reclamanţilor, cât şi pe teren proprietate publică, ambele contracte fiind, în realitate, contracte de comodat, întrucât nu s-a perceput chirie. Reclamanţii au denunţat unilateral contractul de comodat încheiat cu pârâţii prin adresa din 20 septembrie 2005.
S-a constatat buna-credinţă a constructorului şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 494 alin. (3) partea fmală C. civ., în raport de care reclamanţii devin proprietarii construcţiei, urmând a fi obligaţi la valoarea materialelor şi preţul muncii.
împotriva sentinţei civile nr. 1128 din 12 octombrie 2005 a Judecătoriei Feteşti a declarat apel SC C.C. SRL, prin reprezentantul legal S.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 32/A din 13 februarie 2006 a Tribunalului Iaşi s-a respins ca nefondat apelul pârâtei-apelante SC C.C. SRL F., cu obligarea acesteia la 300 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că s-a denunţat unilateral contractul de comodat, că reclamanţii au devenit prin accesiune proprietarii construcţiilor, urmând a-l despăgubi pe constructor cu contravaloarea materialelor şi manoperei necesare ridicării construcţiilor.
împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2006 a Tribunalului Iaşi au declarat recurs pârâţii S.F. şi SC C.C. SRL, criticând-o sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel:
1. în mod greşit instanţa a constatat că terenul în litigiu ar fi proprietatea reclamanţilor, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 756/2001, aceştia au devenit proprietarii construcţiei şi nu au cumpărat şi terenul în suprafaţă de 439,23 mp. Terenul, alături de spaţiul comercial C 4 şi depozitul C 5, nu fac obiectul vânzării, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpă- rare, astfel încât reclamanţii nu au calitatea de proprietari, nici pentru teren şi nici prin accesiune asupra construcţiei, neavând nici calitate procesuală activă în cauză.
2. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte regulile stingerii comodatului, întrucât în contractul nr. 9762/2001 nu s-a prevăzut posibilitatea denunţării unilaterale a contractului, iar comodatarul putea fi obligat la restituirea bunului înainte de satisfacerea trebuinţelor sale, conform art. 1573 C. civ., numai dacă comodantul ar fi dovedit o mare trebuinţă, trebuinţă ce nu a fost dovedită şi nici măcar invocată de reclamanţi.
în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile stingerii comodatului prin cele trei forme: restituirea lucrului, rezilierea contractului sau moartea comodatarului; în mod eronat s-a apreciat de instanţa de apel că denunţarea unilaterală de către reclamanţi, chiar dacă nu a fost acceptată de pârâţi, a produs efecte.
Examinând hotărârea rec urată în raport de criticile formulate, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Verificând menţiunile contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 756 din 7 mai 2001 la BNP S.I., rezultă cert şi indubitabil că reclamanţii A.M.C. şi A.G. au devenit proprietarii terenului aferent construcţiilor în suprafaţă de 439,23 mp, situat în Feteşti, întrucât după ce sunt enumerate expres construcţiile ce se vând şi precizate expres construcţiile ce nu fac obiectul vânzării (C 4 şi C 5), se precizează că acele construcţii ce fac obiectul vânzării se înstrăinează „împreună" cu terenul având numărul cadastral 765.
Prin actul nou depus în recurs - extras de carte funciară - reclamanţii A.M.C. şi A.C. au dovedit că terenul situat în str. C. nr. 481 în suprafaţă de 439,29 mp este intabulat la numărul cadastral nr. 765 şi că ei figurează ca proprietari ai acestuia, la capitolul sarcini fiind menţionată şi înscrierea expresă „închiriere fără plată pentru 20 mp în favoarea SC C.C. SRL F Susţinerea recurenţilor în sensul că recla- manţii-intimaţi nu ar fi proprietarii terenului şi că nu au calitate proce
suală activă în cauză, este vădit nefondată şi nu poate fi primită de instanţa de apel.
2. Contractul de comodat este de esenţa lui temporar şi chiar dacă părţile nu au stabilit expres un termen în conţinutul lui, nu se poate considera că acesta ar avea un caracter viager. Dacă contractul de comodat nu conţine expres clauza denunţării unilaterale, nu se poate considera că folosinţa bunului va fi viageră, iar recurentul comodatar ar putea fi absolvit de obligaţia restituirii bunului. Conform art. 1560 C. civ., obligaţia esenţială a comodatarului este aceea de a înapoia bunul, iar conform art. 1570 C. civ., el nu poate refuza restituirea nici dacă ar avea o creanţă împotriva comodantului, fiind imposibilă compensaţia.
în cauza de faţă, contractul de comodat nu cuprinde un termen expres fixat de părţi, iar dacă acestea nu au stabilit termenul restituirii, în cazul litigiului, instanţa de judecată urmează a-l determina în funcţie de scopul pentru care lucrul s-a împrumutat şi în funcţie de alte circumstanţe concrete.
în cauza de faţă, s-a îndestulat trebuinţa comodatarului, deslaşu- rându-se activitatea comercială din 2001 şi până în prezent. Faptul că recurentul doreşte să continue activitatea comercială şi să obţină profit nu-1 îndreptăţeşte să refuze restituirea terenului, întrucât şi intimaţii- reclamanţi au dreptul să-şi folosească întreaga suprafaţă de teren pe care o deţin în proprietate şi, totodată, să nu suporte un anumit tip de disconfort determinat de o activitate comercială desfăşurată de comodatar.
Nu se impunea ca intimaţii-reclamanţi să facă dovada unei „necesităţi neprevăzute" pentru a putea solicita restituirea bunului, întrucât nu ne aflăm în situaţia excepţiei prevăzute de art. 1573 C. civ., întrucât nu s-a cerut bunul nici înainte de termen (nestabilit) şi nici înaintea satisfacerii trebuinţei recurentului comodatar (5 ani de activitate comercială şi obţinere de profit).
în aceste condiţii, chiar dacă nu s-a prevăzut expres în contract o clauză de reziliere a acestuia, se impunea admiterea unei astfel de cereri formulate de reclamanţii-intimaţi, întrucât o astfel de acţiune are drept efect predarea în natură a bunului proprietatea lor.
Faţă de considerentele de mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← Obligaţia de restituire. Condiţii. Deteriorarea bunului.... | Comodat fără termen. Imobil cu destinaţia de locuinţă.... → |
|---|
