Obligaţia de restituire. Condiţii. Deteriorarea bunului. Culpa comodatarului
| Comentarii |
|
1. Astfel cum reiese din dispoziţiile art. 1560 C. civ., împrumutul de folosinţă sau comodatul este un contract prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosinţă temporară unei alte persoane, numită comodatar, un lucru cu obligaţia pentru acesta de a-l restitui în natură, în individualitatea sa. Comodatul este un contract esenţialmente gratuit, iar dacă s-ar stipula contravaloarea pentru folosinţa lucrului împrumutat, contractul s-ar transforma în locaţiune de lucruri şi, de aceea, comodatarul nu este obligat să plătească contravaloarea uzurii lucrului, rezultată din folosirea acestuia pentru destinaţia cuvenită.
Cu toate acestea, în raport de dispoziţiile art 1567 C. civ., gratuitatea contractului nu se opune stipulării în convenţie a unei sume de bani, care să reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza lipsei de folosinţă, fără să transforme comodatul în contract cu titlu oneros, deoarece reprezintă doar o precizare a obligaţiei de restituire a lucrului în starea în care a fost predat.
2. Comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, devenind un simplu detentor precar, principala sa obligaţie fiind restituirea lucrului. El răspunde pentru deteriorarea sau pieirea, în tot sau în parte a bunului, dacă nu se dovedeşte că deteriorarea este consecinţa folosirii potrivit destinaţiei şi fără culpă din partea sa (art. 1568 şi art. 1082-1083 C. civ.j. Or, reclamantul comodant a dovedit că bunul a devenit nefuncţionabil din cauza culpei comodatarului, care l-a manevrat greşit, iar nu ca urmare a uzurii normale.
C.A. Craiova, decizia nr. 12496 din 3 octombrie 2000, in B.J.C.P.J. 2000, p. 104
Judecătoria Vînju Mare, prin sentinţa civilă nr. 99/2000, a respins acţiunea formulată de reclamant, prin care a cerut ca pârâtul să-i restituie un electromotor în stare de funcţionare, împrumutat în anul 1999 şi nerestituit la sfârşitul anului calendaristic, conform înţelegerii.
Pronunţându-se astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia de restituire, dar reclamantul a refuzat primirea, susţinând că este deteriorat.
Apelul reclamantului a fost admis de Tribunalul Mehedinţi, prin decizia civilă nr. 1317/2000, care a schimbat soluţia primei instanţe şi a admis acţiunea, obligând pârâtul să restituie împrumutătorului un electromotor trifazic în stare de funcţionare sau contravaloarea de 1.500.000 lei, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire asumată prin contract.
Recursul pârâtului referitor la modalitatea de îndeplinire a obligaţiei de restituire a fost respins de Curtea de Apel Craiova.
S-a avut în vedere că între părţi s-a încheiat în luna octombrie 1999 un contract de împrumut de folosinţă având ca obiect un electromotor trifazic, cu termen de restituire la sfârşitul anului calendaristic. Refuzul reclamantului de a primi bunul a fost determinat de faptul că acesta era deteriorat.
Conform art. 1560 C. civ., împrumutul de folosinţă sau comodatul este un contract prin care o persoană, numită comodant, remite spre folosinţă temporară unei alte persoane, numită comodatar, un lucru cu obligaţia pentru acesta de a-l restitui în natură, în individualitatea sa. Comodatul este un contract esenţialmente gratuit, iar dacă s-ar stipula contravaloarea pentru folosinţa lucrului împrumutat, contractul s-ar transforma în locaţiune de lucruri şi de aceea, comodatarul nu este obligat să plătească contravaloarea uzurii lucrului, rezultată din folosirea acestuia pentru destinaţia cuvenită.
Cu toate acestea, în raport de dispoziţiile art. 1567 C. civ., gratuitatea contractului nu se opune stipulării în convenţie a unei sume de bani, care să reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza lipsei de folosinţă, fără să transforme comodatul în contract cu titlu oneros, deoarece reprezintă doar o precizare a obligaţiei de restituire a lucrului în starea în care a fost predat.
în speţă, în convenţia părţilor nu s-a inclus o clauză privind echivalentul uzurii bunului, pe care reclamantul nu l-a cerut, iar deteriorarea şi nefuncţionabilitatea acestuia sunt imputabile împrumutătorului.
Comodatarul dobândeşte numai dreptul de folosinţă, devenind un simplu detentor precar, principala sa obligaţie fiind restituirea lucrului. El răspunde pentru deteriorarea sau pieirea, în tot sau în parte a bunului, dacă nu se dovedeşte că deteriorarea este consecinţa folosirii potrivit destinaţiei şi fără culpă din partea sa (art. 1568 şi art. 1082-1083 C. civ.).
Or, reclamantul comodant a dovedit că bunul a devenit nefuncţionabil datorită culpei comodatarului, care l-a manevrat greşit, şi nu datorită uzurii normale, ceea ce a dus la admiterea acţiunii.
| ← Acţiune în restituirea bunului împrumutat Pierderea posesiei... | Acţiune în evacuare. Neprevederea termenului de restituire a... → |
|---|
