Comodat fără termen. Imobil cu destinaţia de locuinţă. Cerere de evacuare mai înainte de a se fi îndestulat trebuinta comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului. Dreptul la domiciliu prevăzut de art. 8 din Convenţia europeană a drept
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1572 C. civ., atunci când contractul nu s-a încheiat pentru un anumit termen, comodantul nu poate cere restituirea bunului dat spre folosinţă înainte de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului. în consecinţă, acţiunea în evacuare nu poate fi admisă cât timp nu s-a atins scopul urmărit de părţi la data contractării, pârâtul comodatar neavând în continuare posibilităţi de locuit Obligarea de a părăsi locuinţa ar reprezenta totodată o ingerinţă în dreptul la respectarea domiciliului, din perspectiva art. 8 al Convenţiei europene, care, deşi este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim, nu este proporţională cu scopul urmărit.
C.A. Craiova, decizia nr. 319 din 9 martie 2009, s. civ. min. şi fam.,
Prin sentinţa civilă nr. 4570 din 2 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 2833/311/2008, s-a admis în parte acţiunea reclamantului C.L.P şi s-a dispus evacuarea pârâtului L.I. din imobilul casă de locuit situat pe raza comunei P., jud. Olt şi care aparţine unităţii administrativ-teritoriale a comunei P.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta L.M., ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în anul 2006, Primarul comunei P. a pus la dispoziţia pârâţilor o locuinţă proprietatea comunei, până la rezolvarea situaţiei locative a acestora, iar în anul 2008 aceştia au primit în folosinţă suprafaţa de 1000 mp, pe care pârâtul a început ridicarea unei construcţii ce nu a fost finalizată, astfel încât sunt îndeplinite dispoziţiile art. 480 C. civ.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul L.I., considerând-o netemeinică şi nelegală, ca urmare a interpretării eronate a probato- riilor administrate, precizând că în momentul de faţă locuinţa acestuia nu este realizată din lipsa posibilităţilor materiale.
Prin decizia civilă nr. 350 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Olt s-a admis apelul, s-a schimbat sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat că nu se impune în momentul de faţă evacuarea familiei L., din imobilul atribuit de Primăria comunei P., atâta timp cât nu a fost realizată construcţia pe suprafaţa de teren atribuită în folosinţă, iar între părţi nu a existat o convenţie prin care să se stabilească concret termenul în vederea folosirii imobilului proprietatea comunei şi nici modalitatea de eliberare a acestuia, ţinând cont de resursele materiale ale pârâtului şi de starea sa de sănătate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că pârâtul locuieşte singur în imobil, în timp ce soţia şi copiii săi s-au mutat din luna aprilie 2008, din cauza neînţelegerilor şi certurilor repetate cu pârâtul. S-a susţinut că finalizarea construcţiei este întârziată de pârât, care suferă de o boală psihică, are un comportament violent faţă de vecini. S-a susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 480 C. civ. şi nu s-a ţinut seama că pârâtul este un simplu tolerat în locuinţă.
Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Imobilul în litigiu este proprietatea unităţii administrativ-terito- riale, fiind administrat de reclamant. în calitate de administrator, reclamantul a permis pârâtului să folosească imobilul, fără a pretinde plata unei chirii, astfel că între părţi nu s-au stabilit raporturi de locaţiune (închiriere), ci raporturi specifice unui contract de comodat, întemeiat pe dispoziţiile art. 1560 C. civ., cu menţiunea că obiectul contractului îl constituie o suprafaţă locativă. Definirea exactă a raporturilor dintre părţi este necesară pentru a stabili efectele contractului sub aspectul obligaţiilor reciproce.
Astfel, locaţiunea este un contract cu titlu oneros, acest caracter rezultând chiar din definiţia dată de art. 1411 C. civ., or, în speţă nu s-a stabilit plata unei chirii, astfel că punerea la dispoziţie a imobilului este asimilată juridic contractului de comodat, cu titlu gratuit, care poate avea ca obiect atât bunuri mobile, cât şi bunuri imobile, cât timp art. 1560 C. civ. nu distinge.
Potrivit art. 1572 C. civ., atunci când contractul nu s-a încheiat pentru un anumit termen, comodantul nu poate cere restituirea bunului dat spre folosinţă înainte de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului. Cum în speţă nu s-a susţinut că permisiunea de a folosi locuinţa a fost dată cu termen, trebuie să se aibă în vedere scopul urmărit de părţi la data contractării.
Aşa cum s-a susţinut de reclamant, situaţia personală şi de familie a pârâtului era deosebit de gravă, acesta suferind de o boală psihică, pentru tratarea căreia au fost necesare internări în spitale de profil, şi nu avea posibilităţi de locuit. Chiar dacă în prezent pârâtul este singur, membrii familiei sale fiind plecaţi în altă localitate, nu se poate ignora că punerea la dispoziţie a locuinţei s-a făcut şi în considerarea persoanei pârâtului, nu numai a soţiei şi minorilor săi.
Reclamantul a susţinut că în anul 2008 a atribuit pârâtului o suprafaţă de teren pentru edificarea unei locuinţe, prin urmare, părţile au avut în vedere la data încheierii contractului de faţă folosinţa unei locuinţe până pârâtul va avea posibilitatea de a îşi edifica o locuinţă personală.
Cum construcţia pârâtului nu este încă potrivită locuirii, nefiind finalizată, este evident că nu a încetat starea acestuia de nevoie şi nu s-a împlinit trebuinţa ce a constituit cauza încheierii contractului de comodat, astfel încât nu se justifică acţiunea în evacuare promovată de reclamant.
Deşi reclamantul invocă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 480 C. civ., iar pârâtul are situaţia juridică a unui tolerat, nu se poate ignora faptul că reclamantul a renunţat temporar la folosinţa imobilului şi l-a pus la dispoziţia pârâtului, pentru a asigura acestuia o locuinţă, în condiţiile în care nu are posibilităţi materiale reale pentru finalizarea unei locuinţe în doar câteva luni care s-au scurs de la atribuirea terenului.
Relaţiile dintre părţi trebuie analizate şi din perspectiva Convenţiei europene a drepturilor omului, care protejează, prin art. 8, inclusiv dreptul la protejarea locuinţei. In cauza Cosic contra Croaţiei, nr. 28261/06, dată în ianuarie 2009, Curtea a decis că obligaţia de a părăsi locuinţa proprietatea statului constituia o ingerinţă în dreptul reclamantei la respectarea domiciliului, protejat de art. 8 al Convenţiei. Această ingerinţă era prevăzută de lege şi urmărea scopul legitim de a proteja dreptul de proprietate al statului, însă ingerinţa nu era proporţională cu scopul urmărit, deci necesară într-o societate democratică. Pierderea domiciliului fiind una dintre formele extreme de ingerinţă în acest drept, se apreciază în speţa de faţă că solicitarea reclamantului de a se elibera locuinţa de către pârât nu protejează dreptul acestuia la respectarea domiciliului.
Faptul că pârâtul ar avea o atitudine violentă faţă de vecini nu a constituit obiect al cercetării judecătoreşti în faţa instanţelor de fond şi nici nu a fost invocat direct prin acţiune ca motiv al evacuării, astfel că nu poate face obiectul unei critici în recurs.
O atitudine necorespunzătoare a pârâtului faţă de alţi membri ai societăţii poate fi sancţionată în alte moduri, prevăzute de lege, după cum şi reclamantul poate să încheie cu pârâtul un alt tip de contract, prin care să se solicite pârâtului o contraprestaţie.
Apreciind că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi că nu există motive de nelegalitate a deciziei în sensul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
| ← Acţiune în evacuare. Neprevederea termenului de restituire a... | Comodatar. Posibilitatea de a exercita acţiunea în evacuare → |
|---|
