Acţiune pentru înapoierea minorei de la bunicii materni, încredinţarea minorei. Distincţie
| Comentarii |
|
în situaţia în care minora a rămas în îngrjirea bunicilor materni după decesul mamei, căreia i s-a încredinţat minora, la divorţ, celălalt părinte, pentru valorificarea drepturilor părinteşti, are la îndemână acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 103 Cod familiei, şi nu acţiunea pentru încredinţarea minorei, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 Cod familiei.
(Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 938/6.10.1995).
Prin sentinţa civilă nr. 340/30.01.1995, Judecătoria Alexandria a admis acţiunea reclamantului S.P. împotriva pârâţilor S.C. şi S.E., a încredinţat minora S.F. născută la data de 29.08.1990, reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a avut în vedere faptul că pârâţii o deţin fără drept pe minoră, şi că este în interesul acesteia să fie înapoiată reclamantului.
Prin decizia nr. 924/29.05.1995, Tribunalul Teleorman a respins apelul declarat de pârâţi, reţinând că măsura încredinţării minorei spre creştere şi educare reclamantului, este legală, fiind în interesul acesteia să fie încredinţată tatălui.
împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâţii, care au criticat decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este fondat.
Potrivit sentinţei civile nr. 87/1988, reclamantul a divorţat de soţia sa şi minora a fost încredinţată spre creştere şi educare, mamei.
în anul 1994, mama minorei a decedat şi, de la acea dată şi până în prezent, minora rezultată din căsătorie a locuit împreună cu bunicii materni. Mai mult, chiar şi înainte de data decesului mamei, minora a locuit în permanenţă cu bunicii materni, unde a avut asigurate toate condiţiile de creştere şi educare.
Potrivit art. 89 alin. 2 Cod familiei, dacă unul din părinţi este mort, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti.
în raport de această dispoziţie legală, se constată că acţiunea reclamantului (de încredinţare a copilului minor, întrucât mama acestuia a decedat), este inadmisibilă.
Pentru valorificarea drepturilor părinteşti, tatăl are la îndemână calea acţiunii prevăzute de art. 103 Cod familiei, potrivit căreia, părinţii au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţin fără drept.
In cauza de faţă o astfel de cerere urmează â fi respinsă, potrivit alin.2 al art. 103 Cod familiei, întrucât, din probele administrate, rezultă că înapoierea minorei este contrară interesului acesteia.
în consecinţă, recursul va fi admis, se va casa decizia tribunalului şi, pe fond, se va admite apelul pârâţilor, se va schimba în tot sentinţa judecătoriei, în sensul că se va respinge acţiunea, ca nefondată.
| ← Vânzarea lucrului altuia. Calitatea procesuală a adevăratului... | Adopţie. încuviinţare. Copil abandonat. Apel declarat de mama... → |
|---|
