Vânzarea lucrului altuia. Calitatea procesuală a adevăratului proprietar de a cere anularea contractului
| Comentarii |
|
în cazul vânzării lucrului altuia, recunoaşterea calităţii procesuale a adevăratului proprietar de a solicita anularea actului se impune din punct de vedere juridic şi practic.
Din punct de vedere juridic, calitatea procesuală a lui verus dominus de a cere anularea actului poate fi explicată prin lipsa cauzei -ca element esenţial al actului juridic - derivând din imposibilitatea transmiterii dreptului de proprietate către cumpărător, ceea ce echivalează cu inexistenţa unei contraprestaţii pentru preţ, sancţionată în cazul contractelor sinalagmatice cu nulitatea absolută, deoarece lipseşte scopul imediat, lipseşte cauza contractului de vânzare-cumpărare.
Din punct de vedere practic, recunoaşterea acestei calităţi se justifică pentru asigurarea siguranţei circuitului civil.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 671/14.05.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 3.545/1996, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii C. P., L. A., N. I şi N. M. în contradictoriu cu pârâţii I. V., B. V. şi P. G. şi a respins cererea recon-venţională formulată de pârâtul I. V., a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.818/1971, având ca obiect imobilul compus din teren şi construcţie situat în comuna Călugăreni şi a respins capetele de cerere prin care s-a solicitat, în subsidiar, ieşirea părţilor din indiviziune.
Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 297/1997, a admis apelul declarat de pârâţii I. V. şi B. V. şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor. Tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală pentru a solicita anularea actului, întrucât nu au fost părţi contractante, iar convenţia nu le este opozabilă, potrivit principiului relativităţii efectelor contractului.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea ei ca fiind nelegală, deoarece tribunalul a reţinut, în mod greşit, lipsa calităţii procesuale a acestora de a cere anularea actului.
Recursul este fondat.
Una dintre condiţiile esenţiale vânzării este aceea ca lucrul ce face obiectul contractului să fie proprietatea vânzătorului. Deşi Codul civil român nu a reprodus dispoziţiile din Codul francez (art. 1599 C. civ. fr.) potrivit căruia vânzarea lucrului altuia este nulă, sancţiunea nulităţii operează, în ipoteza dată, în baza art. 966 Cod civil, pentru lipsă de cauză.
Scopul imediat urmărit de cumpărător şi cauza vânzării este strămutarea dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului, acesta fiind şi efectul juridic cel mai important al contractului de vânzare-cumpărare. Dacă proprietatea nu poate fi strămutată pentru motivul că vânzătorul nu este proprietarul lucrului individual determinat vândut, vânzarea este ca şi inexistentă, deci este nulă pentru lipsă de cauză, cauza nefiind altceva decât scopul principal şi imediat pe care părţile şi l-au propus prin contract.
Constatarea nulităţii vânzării lucrului altuia poate fi solicitată nu numai de părţile contractante, ci şi de orice persoană interesată, în categoria persoanelor interesate fiind inclus, în mod evident, şi proprietarul bunului.
Constatarea nulităţii unui asemenea contract prin hotărâre judecătorească prezintă importanţă şi pentru asigurarea stabilităţii circuitului civil, cu atât mai mult cu cât contractul este transcris, iar transcrierea face posibile eventuale alte vânzări succesive (aparent valabile) şi tot atâtea litigii. Pentru acest motiv, chiar dacă proprietarul bunului optează pentru acţiunea în revendicare, este indicat ca unul din capetele de cerere să vizeze şi constatarea nulităţii contractului de vânzare-cum-părare încheiat de vânzătorul neproprietar, în baza hotărârii judecătoreşti urmând să se radieze transcrierea dreptului de proprietate al cumpărătorului. în caz contrar, în lipsa constatării nulităţii contractului, cumpărătorul de rea credinţă (care beneficiază de transcrierea actului), chiar dacă s-a admis împotriva sa acţiunea în revendicare, poate vinde, la rândul său, bunul, prin act autentic, unei alte persoane, iar o nouă acţiune în revendicare a proprietarului împotriva ultimului cumpărător este susceptibilă de a fi paralizată de acesta prin invocarea principiului validităţii aparenţei în drept - "error communis facit jus".
Argumentele prezentate sunt de natură să demonstreze că reclamanţii, care susţin că sunt proprietarii terenului în litigiu, au calitatea procesuală să solicite constatarea nulităţii contractului, şi, faţă de considerentele reţinute, Curtea de Apel va admite recursul, va casa decizia şi, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, spre rejudecarea apelului în fond deoarece, în mod greşit, instanţa a rezolvat procesul în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
| ← Uzucapiune. Precaritatea posesiei. Consecinţe | Acţiune pentru înapoierea minorei de la bunicii materni,... → |
|---|
