APEL. EFECT DEVOLUTIV. CARACTERUL LIMITATIV AL DISPOZIŢIILOR ART. 297 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.

Ca regulă, apelul este o cale devolutivă de atac.

Prin excepţie, instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea apelată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe în situaţiile limitativ prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă.

întrucât administrarea unor probe noi este posibilă în apel şi nu se încadrează în ipoteze avute în vedere de art. 297 Cod procedură civilă, tribunalul nu poate desfiinţa sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, cu motivarea că această instanţă nu a avut la dispoziţie şi înscrisurile noi depuse în apel.

P.S. şi P.F. au chemat în judecată pe pârâţii P.S. şi P.G. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-i oblige pe pârâţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în comuna Comana, satul Vlad Ţepeş, compus din 832 m2 teren şi casă de locuit, formată din 2 camere, sală şi pivniţă, cu cheltuieli de judecată.

La 20.10.1995, pârâţii au depus la dosar o cerere reconvenţională, prin care au solicitat instanţei să constate că ei sunt proprietarii imobilului în litigiu şi să se dispună evacuarea necondiţionată a reclamanţilor din imobil.

Prin sentinţa civilă nr. 1.126/11.03.1998, Judecătoria Giurgiu a respins acţiunea principală, a admis cererea reconvenţională, a constatat că pârâţii sunt proprietarii imobilului şi a dispus evacuarea reclamanţilor. Totodată, a admis cererea de chemare în garanţie a numiţilorZ.S. şi Z.T., formulată şi completată de către pârâţi, a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză şi a obligat pe garanţi să plătească reclamanţilor suma de 3.286.972 lei despăgubiri civile.

. Prin decizia civilă nr. 284/20.04.1999, Tribunalul Giurgiu a admis apelul declarat de către reclamanţi, a desfiinţat sentinţa judecătoriei şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că, faţă de actele noi, depuse la dosar în apel, pe care prima instanţă nu le-a avut la dispoziţie, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii P.S. şi P.G., susţinând că depunerea de acte noi în faza apelului nu poate conduce la casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, tribunalul având obligaţia, ca, în raport de probele administrate la instanţa de fond şi de actele noi depuse să se pronunţe asupra fondului pricinii, prin respingerea apelului sau admiterea acestuia, menţinând sau modificând soluţia primei instanţe.

Recursul este fondat.

Din motivarea deciziei pronunţate în apel rezultă că, singurul temei pentru care tribunalul a decis desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare a fost acela al depunerii unor acte noi în apel, acte pe care prima instanţă nu le-a avut la dispoziţie.

Tribunalul a considerat că soluţia desfiinţării cu trimitere se impune, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Procedând în acest mod, tribunalui a încălcat dispoziţiile art. 295 Cod procedură civilă, potrivit cărora în apel se pot administra şi alte probe decât cele administrate la prima instanţă, precum şi dispoziţiile art. 297 Cod procedură civilă, care prevăd în mod expres cazurile în care instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cum administrarea unei probe noi este posibilă în apel şi nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere de art. 297 Cod procedură civilă, soluţia desfiinţării sentinţei şi trimiterii spre rejudecare a cauzei este nelegală. (Judecator Alina Iuliana Tuca)

(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.944/1999)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre APEL. EFECT DEVOLUTIV. CARACTERUL LIMITATIV AL DISPOZIŢIILOR ART. 297 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.