APEL. SCHIMBAREA CAUZEI JURIDICE A CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ÎN ACEASTĂ FAZĂ PROCESUALĂ. ÎNADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Potrivit art 294 Cod civil, „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi".
Prin urmare, cererea apelantului prin care schimbă temeiul juridic al acţiunii în apel, nu poate fi primită, întrucât controlul judiciar nu poate privi decât ceea ce s-a dezbătut şi soluţionat în faţa primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 197/21.01.1 ggg.Judecătoria Alexandria a admis acţiunea principală formulată de reclamantul N.T. împotriva pârâţilor N.V., N.A. şi S.I. şi a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 266 şi 267 din 22.01.1997, încheiate de^N.D. şi V. cu pârâţii S.l. şi N.A., având ca obiect imobilul din Alexandria.
în drept au fost avute în vedere prevederile art. 948 Cod civil, art. 962 cod civil şi art. 1169 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 1.024/13.05.1999, Tribunalul Teleorman a respins apelul pârâţilor, ca nefondat.
împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâţii N.A., N.V. şi S.I., care au criticat decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele motive: art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. - hotărârile pronunţate în cauză nu cuprind motivele pe care se sprijină; art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. - instanţele anterioare au respins cererea reconvenţională a pârâtelor în mod greşit, întrucât au apreciat ca legal şi corect preţul de 300.000 lei pentru 3/8 din 160.024.000 lei, la cât s-a evaluat casa şi terenul prin expertiză; art. 304 pct. 11 Cod proc. civ. - intenţia vânzătorilor şi cumpărătorilor în contractele de vânzare-cumpărare nr. 264 şi nr. 266//22.01.1997 nu a fost de a vinde şi cumpăra bunurile altuia, ci numai a bunurilor proprii, însă au fost în eroare cu privire la starea de indiviziune şi la situaţia reală a imobilelor respective; contractele nu sunt lovite de nulitate absolută, ci numai de nulitate relativă şi parţială, cu privire la bunurile, cota, care, de drept, nu aparţinea vânzătorilor, deci nu putea fi vândută.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs este nefondat, întrucât hotărârea pronunţată de instanţa de apel a cuprins motivele de fapt şi de drept avute în vedere la data soluţionării cauzei.
Prin urmare, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea pronunţată a fost respectată, conform art. 261 Cod proc. civ.
Este necesar să se reţină că obiect al recursului este hotărârea pronunţată de instanţa de apel, aşa cum prevede art. 299 Cod proc. civ.
împrejurarea că instanţa de fond a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 264 şi nr. 266/22.01.1997, pe considerentul relei-credinţe a părţilor, cu motivarea că vânzătorii nu erau proprietari ai întregului bun imobil, ci numai a unei cote indivize (5/8), nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Aspectele de nelegalitate invocate de recurenţii-pârâţi nu pot fi reţinute (motivul doi de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.) întrucât instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză.
S-a apreciat corect că, cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în scopul fraudării dreptului de proprietate al reclamantului N.T., coproprietar al imobilului înstrăinat.
Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, prevăzute cumulativ de art. 948 Cod civ. (raportat la art. 966, 967, 968 C. civ.), au fost nesocotite.
Scopul urmărit de părţi la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a fost prejudicierea reclamantului N.T.
în ceea ce priveşte susţinerea că preţul stabilit de părţi în contractul de vânzare-cumpărare nr. 899/23.05.1998 este derizoriu, fapt care contravine dispoziţiilor art. 1303 Cod civ. şi conduce la nulitatea convenţiei, nu poate fi reţinută, întrucât acest temei al pretenţiei formulate de pârâţi a fost invocat în faza apelului.
Potrivit art. 294 Cod proc. civ., „în apel, nu se pot schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi".
Prin urmare, această critică urmează să fie respinsă pentru acest considerent, care vizează inadmisibilitatea pretenţiei pârâţilor.
Al treilea motiv de recurs urmează să fie respins, întrucât probele administrate au fost analizate corect, neputându-se reţine ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 11 Cod proc. civ.: „hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt".
S-a reţinut, în mod real, starea de indiviziune a părţilor asupra bunului imobil în litigiu, aspect care rezultă atât din înscrisurile cauzei, cât şi din coroborarea răspunsurilor la interogatoriu cu declaraţiile martorilor.
Pentru aceste considerente, conform art. 316 raportat la art. 296 Cod proc. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Rodica Susanu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.207/1999)
| ← APEL NEMOTIVAT, RESPINS ÎN BAZA ART. 288^1 COD PROCEDURĂ... | APEL. TERMEN. TARDIVITATE. PRINCIPIUL ECHIPOLENŢEI. → |
|---|
