AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT. CONDIŢII. INVOCAREA UNEI HOTĂRÂRI PRIN CARE RECLAMANTUL A RENUNTAT LA JUDECATĂ ÎN CONDIŢIILE ART. 246 C.CIV
| Comentarii |
|
Nu există putere de lucru judecat atunci când prima hotărâre constată renunţarea la judecată a reclamantului, câtă vreme în primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părţi nu a fost soluţionat.
Secţia civilă, decizia nr. 135 din 4 februarie 2003
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat în sensul operării excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a dispoziţiilor art. 309 pct. 9 şi 10 C.pr.civ., curtea de apel reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta a invocat la fond excepţia autorităţii de lucru judecat determinată de faptul că sub dosarul nr. 9333/2001 al Tribunalului Cluj, reclamantul a mai înaintat o acţiune având ca obiect acordarea a 5 salarii compensatorii şi diferenţa de primă de vacanţă pe anul 2002 şi că în acea cauză prin sentinţa civilă nr. 3286/2001 s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecată.
La dosarul instanţei de fond a fost depusă sentinţa civilă nr. 3286 din21 noiembrie 2001 a Tribunalului Cluj, din care rezultă că instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea acţiunii în dosarul civil nr. 9333/2001, ceea ce însemnă că instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Or, în această situaţie, nu poate opera excepţia autorităţii de lucru judecat.
Această instituţie este reglementată în art. 1201 C.civ.
„Este lucru judecat atunci când o a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."
Principiul autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta cu scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.
Deci, principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat - având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi - ci şi contrazicerile între două sentinţe judecătoreşti în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dată într-un alt proces.
Or, raportat la cele expuse, la faptul că prin sentinţa civilă nr. 3286 din 21 noiembrie 2001 a Tribunalului Cluj în dosarul nr. 9333/2001 nu s-a soluţionat fondul cauzei ci doar s-a luat act de renunţare la judecată, excepţia autorităţii de lucru judecat nu este prezentă.
Astfel, în mod legal instanţa de fond a înlăturat excepţia ridicată de pârât. (Judecător Eugenia Puşcaşiu)
| ← CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ A PRIMARULUI. LEGEA NR. 215/2001.... | AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT. CONDIŢII → |
|---|
