PROBE. PREZUMŢIILE SIMPLE
| Comentarii |
|
Conform dispoziţiilor art. 1203 C.civ., prezumţiile nu sunt permise magistratului decât numai în cazurile când este permisă şi dovada cu martori.
Faptul că în cauză nu s-a administrat proba cu martori nu face inadmisibilă prezumţia trasă de judecător că bunurile comune s-au dobândit prin contribuţia egală a soţilor. Contribuţia fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune reprezintă un element de fapt care poate fi dovedit prin depoziţii de martori.
Secţia civilă, decizia nr. 2824 din 2 decembrie 2003
în mod corect a stabilit prima instanţă că bunul supus partajului a fost dobândit în cote de 1/2 parte de fiecare dintre soţi, judecătorul putând uza de prezumţii conform art. 1203 C.civ., iar prezumţia de contribuţie comună a soţilor nu a fost răsturnată.
împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul l.l., solicitând modificarea acesteia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-10 C.pr.civ., în sensul admiterii contestaţiei la executare, anulării titlului executoriu, respectiv a Ordonanţei nr. 1459/2002 pronunţată de Judecătoria Zalău şi a anulării oricăror forme de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 411/2002 al Biroului executorului judecătoresc O.Ţ.K. şi respingerea cererii creditorilor B. de partajare a imobilului.
în motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea decizie raportat la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1203 C.civ., întrucât prezumţiile judecătorului sunt aplicabile numai în cazurile când este permisă şi dovada cu martori, or, în cauză proba cu martori nu a fost administrată.
Decizia s-a dat cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1203 C.civ. conform cărora „prezumţiile nu sunt permise magistratului decât numai în cazurile când este permisă şi dovada cu martori." Această dispoziţie legală trebuie interpretată în sensul că prezumţia este permisă judecătorului în cazul în care legea permite dovada cu martori, iar nu astfel cum pretinde recurentul, în sensul că atunci când în cauză nu s-a administrat proba cu martori, judecătorul ar fi împiedicat a face prezumţii.
Contribuţia fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune reprezintă un fapt material care poate fi dovedit prin depoziţii de martori. Prezumţia de comunitate este una legală, iar contribuţia la dobândirea bunurilor comune, putând fi dovedită cu martori, tribunalul nu a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1203 C.civ. (Judecător Lucia Şteţca)
| ← ACŢIUNEA CIVILĂ. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE. INTERES | ROLUL ACTIV AL JUDECĂTORULUI. LIMITE. ADMINISTRAREA PROBELOR → |
|---|
