ACŢIUNEA CIVILĂ. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE. INTERES
| Comentarii |
|
în sensul dispoziţiilor Codului de procedură civilă expertiza nu reprezintă un înscris, astfel că reclamantul nu s-ar putea servi de această probă în promovarea căii de atac a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., neavând deci interesul juridic invocat.
Secţia civilă, decizia nr. 2123 din 23 septembrie 2003
Una dintre condiţiile de exerciţiu a acţiunii este aceea a interesului, adică a folosului practic urmărit de reclamant prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, Această chestiune a fost analizată de instanţele de fond şi de apel, concluzionându-se că cererea reclamantului ar fi lipsită de interes.
în recurs reclamantul şi-a justificat interesul juridic prin aceea că, în ipoteza în care ca urmare a efectuării testului ADN ar fi exclus de la paternitatea minorei, ar promova calea extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Conform dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ., revizuirea poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
în sensul dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, expertiza nu reprezintă un înscris, astfel că reclamantul nu s-ar putea servi de această probă în promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Nu se poate contesta că reclamantul justifică un interes moral în promovarea acţiunii, acela de a afla dacă în realitate este sau nu tatăl minorei, însă acest interes trebuie analizat în contradictoriu cu interesul minorei.
Pârâta L.C.L., în nume propriu şi ca reprezentantă a minorei V.A.M.L. s-a opus admiterii acţiunii, nefiind de acord a se prezenta în vederea efectuării testului ADN.
Potrivit art. 26 din Constituţia României, „autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri."
Aceste dispoziţii îşi găsesc corespondentul în art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Relaţiile de familie dintre pârâte, mamă şi fiică, s-au întemeiat în afara afecţiunii reciproce specifice şi pe încredere. Conţinutul acestui din urmă sentiment este indisolubil legal de cele statuate prin hotărârea judecătorească de stabilire a paternităţii şi anume că minora s-a născut ca urmare a relaţiilor întreţinute de mama sa cu reclamantul. Credinţa minorei în acest sens ar fi zdruncinată în ipoteza obligării sale la efectuarea testului ADN, indiferent de rezultatul acestuia şi ar putea afecta grav relaţiile din familia sa, respectiv relaţiile cu mama. Obligarea minorei la a se prezenta în vederea efectuării testului ar aduce atingere dreptului său la respectarea vieţii private şi de familie, putându-i afecta serios echilibrul afectiv şi mental.
Din această perspectivă realizarea interesului moral invocat de reclamant nu poate fi primită prin admiterea cererii, lipsită de finalitate juridică şi aducând atingere dreptului fundamental al minorei la respectul vieţii sale private şi de familie.
Constatându-se că decizia atacată s-a dat cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii, nefiind prezent motivul de modificare invocat, art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat. (Judecător Lucia Şteţca)
| ← CITAREA PĂRŢILOR. MINOR CU DOMICILIUL NECUNOSCUT. CONDIŢII... | PROBE. PREZUMŢIILE SIMPLE → |
|---|
