AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT. EFECT POZITIV. CONDIŢII
| Comentarii |
|
Constatarea, făcută printr-o hotărâre judecătorească anterioară, potrivit căreia imobilul a fost preluat de către stat cu titlu, se impune şi în cauza de faţă, prin efectul pozitiv al lucrului judecat. Pentru a se avea în vedere un asemenea efect este suficientă identitatea de părţi şi invocarea între acestea a chestiunii irevocabil soluţionate în procesul anterior, căci dacă ar exista şi o identitate de obiect şi cauză s-ar putea invoca însăşi excepţia autorităţii de lucru judecat, în litera art. 1201 C.civ., reţinându-se efectul negativ al acesteia.
Secţia civilă, decizia nr. 2766 din 21 noiembrie 2003
Recursul declarat de reclamanţii V.D. şi A.V.N. împotriva deciziei civile nr. 576 din 22 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 3093/2003 este nefondat şi va fi respins pentru motivele ce urmează :
Prima instanţă şi instanţa de apel bine au reţinut că prin decizia nr. 1086/A din 2 iulie 1998 a Tribunalului Cluj s-a statuat că Decretul nr. 92/1950 a produs efecte asupra imobilului situat în Cluj- Napoca, Str. Horea nr. 4, fost evidenţiat în CF nr. 8297 Cluj-Napoca, nr. top 9931 Statul Român întabulându-şi dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 3, 5, 8, 9, 10, 12, 13, 17 şi 19 revendicate de reclamanţi , precum şi că „la etajul I s-a naţionalizat un. singur apartament, cel cu nr. 13, proprietatea lui B.E., în condiţiile legii".
Această constatare a instanţei, cuprinsă în considerentele evocatei decizii, face fără echivoc concluzia că privitor la apartamentul nr. 13, astăzi litigios, s-a decis în sensul preluării iui cu titlu, în acest sens fiind însuşi dispozitivul deciziei care, consemnând admiterea în parte a apelului şi acţiunii reclamanţilor, constata nelegala naţionalizare cu privire la alte apartamente decât acela cu nr. 13.
Aşa fiind, fără temei susţin contrariul recurenţii în cauza de faţă, fiind de văzut că legal au statuat instanţele din prezentul proces că cele dispuse prin decizia civilă nr. 1086/A din 2 iulie 1998 a Tribunalului Cluj se impun astăzi cu putere de lucru judecat, împiedicând a se trece la o nouă cercetare pe fond a susţinerii reclamanţilor recurenţi, potrivit căreia B.E., antecesoare a lor, nu făcea parte din categoria exploatatorilor de locuinţe, deci în contra ei nu s-ar fi putu socoti incident Decretul nr. 92/1950.
Are în vedere Curtea, sub acest aspect, că deşi este real că nu există identitate de obiect şi de cauză între procesul de faţă şi acela în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 1086/A din 2 iulie 1998 aTribunalului Cluj, statuarea privitoare la legala naţionalizare a apartamentului nr. 13 apare ca o chestiune de fapt şi drept dezlegată de instanţe care nu ar putea fi astăzi ignorată, căci forţa ei nu se sprijină pe excepţia dirimantă a puterii de lucru judecat, înţeleasă ca efect negativ al lucrului judecat, la care se referă art. 1201 C.civ., (şi care, într-adevăr reclamă identitate de părţi, obiect şi cauză), ci pe efectul pozitiv al lucrului judecat, adică pe acel efect în raport de care o chestiune litigioasă, odată tranşată, se impune într-un proces viitor în care este invocată.
Este de văzut, în legătură cu aceasta, că pentru a se avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat este suficientă identitatea de părţi şi invocarea între acestea a chestiunii soluţionate în procesul anterior, fiind vădit că dacă ar exista şi identitate de obiect şi de cauză s-ar putea reţine, simplamente, excepţia însăşi a puterii de lucru judecat, în litera art. 1201 C.civ.
Chiar şi fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcţia lui corespunzând nevoii de a se evita pronunţarea de hotărâri judecătoreşti contradictorii cu privire la aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept.
Tot aici, observă Curtea că nu poate fi primită nici susţinerea recurenţilor potrivit căreia între vechiul proces şi cel de faţă nu ar exista nici identitate de părţi, căci deşi este real că S.M şi S.N.E.O nu au avut calitatea de pârâţi în primul proces, ei au, juridic, calitatea de avânzi-cauză, fiind succesori cu titlu particular, pe cale de cumpărare, ai vânzătorului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, iar acesta a fost parte în proces. Prin urmare, cele anterior dezlegate le sunt opozabile pârâţilor S., cerinţa identităţii de părţi fiind satisfăcută cu privire la ei, după cum este satisfăcută şi în cazul pârâtului S.C. Constructardealul S.A., acesta procedând la vânzarea apartamentului nu în nume propriu, ci ca mandatar al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.
în fine, nu s-au identificat cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare trase din nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (ca act normativ care a reprezentat fundamentul legal al vânzării către pârâţii S.), pentru a se reţine incidenţa
dispoziţiilor art. 46 alin.(1) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele de mai sus, rămâne că atâta vreme cât apartamentul nr. 13 a fost preluat cu titlu valabil, eventuala rea-credinţă a pârâţilor cumpărători la data încheierii contractului apare ca nerelevantă, căci doar în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil menţinerea contractului depinde de existenţa bunei-credinţe a cumpărătorilor, aşa cum stabileşte art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Oricum, în cauză, pârâţii S. au fost de bună credinţă în momentul încheierii contractului, câtă vreme au cumpărat doar ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a constatat legalitatea preluării apartamentului nr. 13, în vreme ce întabularea drepturilor lor doar după data la care reclamanţii solicitaseră măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este fără consecinţe, câtă vreme proprietatea le fusese deja dobândită prin forţa Legii nr. 112/1995, de la chiar data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Cele precedente obligă, deci, la respingerea recursului.
(Judecător Valentin Mitea)
| ← CERERE DE ÎNDREPTARE A ERORII MATERIALE ÎN TEMEIUL ART. 281... | ÎNCHEIERE DE ADMITERE ÎN PRINCIPIU. NEATACAREA El. (ART. 673^8... → |
|---|
