HOTĂRÂRE INSUFICIENT MOTIVATĂ ÎN FAPT Şl ÎN DREPT. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
Obligativitatea motivării în fapt şi în drept a hotărârii judecătoreşti decurge din prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., edictate în scopul asigurării bunei administrări a justiţiei, întăririi încrederii justiţiabiiiior în hotărârile judecătoreşti şi posibilităţii exercitării controlului judiciar de către instanţele superioare.
Inexistenţa motivării, ca şi insuficienţa ei, constituie motiv de modificare conform art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Secţia civilă, decizia nr. 457 din 19 martie 2003
Din criticile aduse sentinţei de către reclamant, instanţa de apel a reţinut că „împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal reclamantul, criticând sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul sistării indiviziunii în privinţa bunurilor mobile şi imobile."
Motivarea deciziei a fost expediată telegrafic în trei fraze.
Este adevărat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de conţinut. Dar, tot atât de adevărat este şi că nu numai inexistenţa motivării, ci şi insuficienţa ei , constituie motiv de modificare a deciziei, în baza art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Decizia tribunalului fiind insuficient motivată, în calea de atac a recursului, care nu are caracter devolutiv ca şi apelul, este imposibilă exercitarea controlului judiciar.
într-o cale extraordinară de atac, aşa cum este în prezent recursul, nu mai este posibilă analizarea exhaustivă a tuturor probelor administrate în cauză, ci doar sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ.
Instanţa de apei are obligaţia legală, iar nu doar facultativă, să analizeze toate motivele de apel formulate împotriva sentinţei, să verifice criticile aduse şi să răspundă acestora, într-un limbaj juridic adecvat.
Decizia instanţei de apel trebuie să se susţină prin considerentele ei înseşi, iar nu să aştepte ca motivarea ei să fie complinită de către instanţa de recurs.
Pe de altă parte, instanţa de recurs nu poate administra probe noi, cu excepţia înscrisurilor, sau readministra probele existente la dosar, ceea ce înseamnă că ea nu este o a treia instanţă, care să judece latura faptică a procesului.
întrucât elementele de bază în soluţionarea procesului de faţă sunt îndoielnice, curtea constată că nu a fost cercetat fondul pricinii, situaţie în care în baza art. 312 alin. (5) C.pr.civ., decizia va fi castă şi se va trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal. (Judecător Traian Dârjan)
| ← CONSIDERENTELE HOTĂRÂRII. IMPORTANŢA LOR. CONSECINŢE | COMUNICAREA SENTINTEI ODATĂ CU SOMAŢIA DE EXECUTARE. CAZ DE... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre HOTĂRÂRE INSUFICIENT MOTIVATĂ ÎN FAPT Şl ÎN DREPT. CONSECINŢE
