CONSIDERENTELE HOTĂRÂRII. IMPORTANŢA LOR. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
Considerentele hotărârii trebuie să fie clare, neechivoce, necontradictorii şi în concordanţă cu faptele stabilite, în caz contrar nerespectarea acestor cerinţe echivalează cu o nemotivare, ceea ce duce la pronunţarea unei hotărâri susceptibile de anulare.
Secţia civilă, decizia nr. 839 din 19 mai 2003
Prin acţiunea introductivă reclamanţii au solicitat rezilierea convenţiei încheiate cu pârâţii în 1977 privind realizarea şi exploatarea unei conducte de aducţiune a apei potabile, arătând în susţinerea acţiunii că în urmă cu 25 de ani reclamanţii şi pârâţii şi cu familiile C.şi T.l au realizat prin investiţie comună o conductă de aducţiune a apei potabile care trecea pe sub terenurile reclamanţilor, traversa în subteran şoseaua şi intra pe proprietatea pârâţilor.
Reclamanţii şi-au motivat acţiunea pe faptul că deşi conducta este veche şi necesită lucrări de reparaţii şi întreţinere, pârâţii au refuzat orice investiţie astfel încât terenul reclamanţilor a fost inundat, menţionând şi faptul că pârâţii se pot racorda la conducta centrală întrucât cea realizată prin asociere şi-a împlinit durata normală de folosinţă.
Faţă de această stare de fapt şi de dispoziţiile art. 969, 970, 1021 şi 1022 C. civ., invocate de reclamanţi în acţiune, instanţa de apel trebuia să analizeze raporturile juridice dintre părţi.
Cu toate acestea, instanţa de apel se limitează a face o interpretare a dispoziţiilor din Legea nr. 8/1974 , în temeiul căreia admite apelul, şi modifică hotărârea instanţei de fond, în sensul rezilierii convenţiei din 1977.
Potrivit art. 261 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea trebuie să cuprindă "motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Considerentele trebuie să fie clare, precise, necontradictorii şi în perfectă concordanţă cu faptele stabilite, în caz contrar nerespectarea acestor cerinţe echivalează cu o nemotivare, ceea ce duce la pronunţarea unei hotărâri neîntemeiate, susceptibilă de casare (art. 304 pct. 7 C.pr.civ.).
Art. 261 pct. 5 C.pr.civ., consacră principiul potrivit căruia orice hotărâre trebuie să fie motivată, dispoziţie edictată atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi încrederii ce trebuie să inspire justiţiabililor cât şi pentru a se da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe.
Or, instanţa de apel nu se conformează acestor dispoziţii legale, făcând doar un comentariu al Legii apelor, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii, fiind incidente astfel, dispoziţiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., şi 304 pct. 4 C.pr.civ. şi respectiv 312 pct. 5 C.pr.civ. motiv pentru care urmează ase admite recursul, a se casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe. (Judecător Eugenia Puşcaşiu)
| ← CHELTUIELI DE JUDECATĂ. ACORDAREA LOR ÎN CONDIŢIILE ART. 274... | HOTĂRÂRE INSUFICIENT MOTIVATĂ ÎN FAPT Şl ÎN DREPT. CONSECINŢE → |
|---|
