Buna credinţă a subdobânditorului şi validitatea aparenţei de drept - art.1898 -1899 Cod civil
| Comentarii |
|
Anularea titlului de proprietate al transmiţătorului cu titlu oneros a unui bun nu atrage caducitatea actului în ce priveşte pe subachizitor, în cazul în care acesta este de bună credinţă.
Astfel, actul de vânzare - cumpărare a apartamentului s-a încheiat la 12 septembrie 1996, iar "notificarea" reclamanţilor a fost înregistrată ulterior la 13 septembrie 1996.
Vânzarea apartamentului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 1 12/1996, în sensul că la data cumpărării se împlinise termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii (29.11.1995 -12.09.1996) şi recurenţii nu au făcut parte din categoria chiriaşilor care să fi avut o locuinţă proprietate personală în Constanţa de la 01.01.1990, iar "notificarea" reclamanţilor a fost ulterioară vânzării.
Reţinând buna credinţă a terţului dobânditor se exclude orice operaţiune de comparare a celor două titluri al proprietarului real al bunului şi al terţului -legiuitorul acordând prioritate principiului ocrotirii bunei credinţe în vederea asigurării securităţii dinamice a circuitului civil.
Odată cu apariţia Legii nr. 10/2001, prin art.46 se reglementează situaţia juridică a actelor de înstrăinare ce au avut ca obiect imobilele preluate în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 fară titlu valabil, sancţiunea fiind nulitatea absolută "afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă".
Curtea de Apel Constanţa - decizia civilă nr. 1109/22 iunie 2001
| ← Buna credinţă. încetare. Efecte | Lipsa consimţământului şi lipsa discernământului.... → |
|---|
