Nulitate absolută. Nulitatea relativă
| Comentarii |
|
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 14460 din 25 octombrie 2000, admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi în consecinţă:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii şi Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Tribunalul Iaşi prin decizia civilă nr.2199 din 28 septembrie 2001, respinge apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 14460 din 25 octombrie 2000, pronunţată de Judecătoria Iaşi, pe care o păstrează.
Pentru a pronunţa hotărârile, instanţa de fond şi apel au reţinut în fapt că reclamanţii au solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr.84534 din 26 octombrie 1999 - emis de Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, motivat de faptul că în suprafaţă de 5,3531 ha. pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate pârâtei, este şi suprafaţa de 114 mp, situată în intravilanul satului Brătuleni, comuna Miroslava (sola 6, parcela 168) inclusă şi în titlul de proprietate al reclamanţilor.
Instanţele au soluţionat cauza pe excepţia invocată din oficiu, a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Reţin instanţele că nulitatea relativă (anularea) a unui act juridic poate fi invocată doar de către părţile actului respectiv, doar nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană care îşi justifică un interes; că, în speţa de faţă, reclamanţii au solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr.84534 emis la data de 26 octombrie 1999 de către Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, titlu de proprietate al cărui unic beneficiar este pârâta.
împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Iaşi, au declarat şi motivat recursul BN, BG şi PA, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 punctele 8, 9, 10 Cod procedură civilă:
Greşit s-a reţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală activă deoarece nu termenul folosit de "anulare" sau constatarea nulităţii investeşte instanţa care trebuia să aplice art.3 din Legea nr. 169/1997, deoarece în titlul pârâtei s-a trecut o suprafaţă de teren proprietatea reclamanţilor;
Calitatea procesuală este dovedită cu titlul de proprietate emis reclamanţilor şi hotărârea judecătorească, prin care pârâta a fost obligată să lase reclamanţilor terenul în suprafaţă de 114 mp în deplină proprietate şi folosinţă;
Reclamanţii au interes în promovarea acţiunii în anularea titlului de proprietate, fiind greşită înscrisă 114 mp în două titluri; Reclamanţii - recurenţi invocă şi motive de fondul cauzei, invocându-se că terenul a fost proprietatea părinţilor acestora, dovedită cu actul de vânzare - cumpărare, reprezintă o linie curbă, în limita înspre apus şi miază-zi, pârâta a trasat un gard în linie dreaptă, situaţie constatată prin sentinţa civilă nr. 16299/1997, care a dispus mutarea gardului, nu s-a verificat expertiza efectuată şi nici vechea linie de hotar, întrucât instanţele au soluţionat cauza pe excepţii nu se impune examinarea motivelor care vizează fondul cauzei.
Analizând lucrările dosarului instanţa constată că reclamanţii au cerut "anularea" titlului de proprietate emis pârâtei, invocând dreptul lor de proprietate stabilit în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 18/1991.
Reclamanţii recurenţi şi-au dovedit dreptul lor de proprietate cu titlul nr.84419 din 23 martie 1997 emis de Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru suprafaţa de 1,9017 mp. din care 4.717 mp. intravilan Sat Brătuleni, comuna Miroslava, Judeţul Iaşi.
în conformitate cu art.60 din Legea nr. 18/1991 republicată, terţii care au fost vătămaţi în drepturile lor şi care au un titlu de proprietate asupra terenurilor, pot folosi calea dreptului comun pentru apărarea drepturilor lor.
în art.63 din Legea nr. 18/1991 reglementează că în cazul în care Legea prevede "nulitatea" unor operaţiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun.
Titlul de proprietate contestat este un "act juridic", emis în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 18/1991, la care nu au participat reclamanţii.
Instanţa este investită prin cererea de chemare în judecată, în care este redată o situaţie de fapt. Judecătorul are obligaţia să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Coroborând dispoziţiile citate, cât şi prevederile art.III din Legea nr. 169/1997 prin care s-a modificat Legea nr. 18/1991, rezultă că reclamanţii -terţi au deschisă calea "acţiunii în nulitate", fără a distinge între nulitatea relativă şi absolută, aşa cum au procedat instanţele.
în cauză nu are relevanţă că reclamanţii nu au participat la "emiterea" titlului de proprietate contestat, întrucât legea specială a prevăzut "modalitatea judecării" - dreptul comun.
Reclamanţii - recurenţi au justificat interesul juridiceşte proteguit, dreptul lor de proprietate pretins încălcat şi au invocat includerea aceleiaşi suprafeţe de teren (114 mp) în două titluri de proprietate emise de Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi a Regulamentului dat în aplicare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, modificate şi republicate, titlurile de proprietate se emit numai persoanelor îndreptăţite şi care îndeplinesc condiţiile cerute de lege.
înscrierea aceleiaşi suprafeţe de teren în două titluri, cum s-a pretins, constituie o încălcare a dispoziţiilor legale în materie, pentru înlăturarea cărora cei vătămaţi în dreptul lor prin emiterea "actului" pot uza de "acţiunea în nulitate" în condiţiile dreptului comun (art.63 din Legea nr. 18/1991), stabilirea temeiniciei pretenţiilor fiind o problemă de fond.
în cauză reclamanţii - recurenţi au dovedit că au un drept material, pretins încălcat de pârâţi, cât şi interes în promovarea acţiunii.
Astfel, fiind recurenţii - reclamanţi şi-au dovedit calitatea procesuală activă, pentru ca raportul juridic de drept procesual să se poată lega valabil, în condiţiile în care şi pârâţii sunt titularii unui drept material.
Pentru considerentele expuse, instanţa în temeiul art.312 Cod procedură civilă admite recursul şi casează decizia, respinge excepţia şi trimite cauza Tribunalului Iaşi pentru rejudecare.
Curtea de Apel Iaşi - decizia civilă nr.252 din 13 februarie 2002
| ← Act juridic. Cauză ilicită | Buna credinţă. încetare. Efecte → |
|---|
