Bunuri dobândite de o terţă persoană juridică în dauna patrimoniului foştilor soţi. Drept de creanţă
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 3 iulie 2001, judecătoria a admis în parte, în principiu, acţiunea principală şi cererea suplimentară a masei partajabile şi a constatat că părţile au dobândit împreună cu o cotă de 50% fiecare, bunurile arătate în dispozitivul acestei hotărâri, printre care şi două autovehicule rutiere.
Printre altele, instanţa de fond a reţinut că pârâtul P.O. este acţionar la SC D. SRL, societate la care reclamanta a îndeplinit funcţia de administrator.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel SC D. SRL, precum şi ceilalţi pârâţi persoane fizice, criticând-o pentru nelegalitate, în esenţă pentru nelegala reţinere la comunitatea de bunuri a autoturismului Dacia Break şi autovehiculului marca R.
Tribunalul a admis apelul şi a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a scos de la masa partajabilă ambele autovehicule, menţinând în rest încheierea de admitere în principiu.
S-a reţinut că cele două bunuri nu aparţin comunităţii patrimoniului foştilor soţi, întrucât au fost achiziţionate de societatea comercială în proprietatea căreia se află şi, pentru dobândirea lor, celălalt pârât (tatăl fostului soţ) a contractat un împrumut de la bancă.
Instanţa de recurs a admis calea de atac declarată de reclamantă şi a modificat decizia, în sensul că a inclus în masa bunurilor comune supuse partajului contravaloarea celor două autovehicule, menţinând în rest decizia.
S-a reţinut în adoptarea acestei soluţii că, deşi din punct de vedere juridic proprietatea asupra celor două maşini nu aparţine foştilor soţi, aceştia au însă un drept de creanţă asupra patrimoniului societăţii, drept ce reprezintă contravaloarea acestora, întrucât comunitatea de bunuri cuprinde atât bunurile propriu-zise, cât şi drepturile de creanţă.
A fost înlăturată ca neîntemeiată susţinerea pârâţilor în sensul dobândirii celor două maşini cu banii împrumutaţi de la bancă, întrucât împrumutul a fost contractat în februarie 1996, autocamionul fiind achiziţionat la 23 decembrie 1997, iar autoturismul Dacia la 14 iunie 1999, deci la interval de 2 - 3 ani faţă de data împrumutului.
S-a constatat că fostul soţ al reclamantei este asociatul principal al societăţii comerciale, parte în dosar, că reclamanta a făcut acte de administrare la această societate şi celălalt asociat nu pretinde şi nici nu face dovada că a investit în achiziţionarea autovehiculelor, împrejurări ce conduc la concluzia că acestea au fost dobândite cu banii realizaţi de reclamantă şi pârâtul P.O. în timpul căsătoriei.
C.A. Piteşti, decizia civilă nr. 131 l/R/25.06.2002
