Calitate procesuală activă. Organele reprezentative ale statului în acţiuni având ca obiect bunuri din domeniul privat
| Comentarii |
|
Tribunalul a admis apelul declarat împotriva sentinţei Judecătoriei Sighişoara, prin care fusese admisă acţiunea de partaj introdusă de reclamantă, societate comercială, în contradictoriu cu mai mulţi pârâţi, printre care şi Municipiul Sighişoara, prin primar.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente.
Potrivit art. 129 alin. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
După ce instanţa a fost sesizată, ea trebuia să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil, fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului.
Această verificare se impune şi atunci când una dintre părţi este statul, nu pentru că acesta ar avea drepturi speciale faţă de celelalte, ci în aplicarea principiului specialităţii, în sensul că nu orice organ administrativ poate reprezenta interesele statului în calitate de proprietar, ci numai organele prevăzute de Legea nr. 215/2001.
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi pe ceea pasivă, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.
în speţă, este vorba despre un imobil situat în municipiul Sighişoara, compus din casă cu etaj, curte şi teren în suprafaţă de 155 mp, şi un altul compus din casă cu etaj şi teren în suprafaţă de 396 mp, având ca proprietari statul român, pârâţii RM. şi M. şi pârâta M.D.
Reclamanta SC ATTT Sighişoara a solicitat instanţei de judecată ieşirea de indiviziune cu privire la aceste imobile, fără a face dovada că este coproprietară.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.
Conform art. 21 alin. 1 din aceeaşi lege, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive, alese în condiţiile legii privind alegerile locale.
Consiliile locale au, conform art. 38 din Legea nr. 215/2001, printre altele, şi atribuţii de administrare a domeniului public şi privat al comunei sau oraşului şi hotărăsc vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii.
Dispoziţii asemănătoare sunt prevăzute şi în vechea lege a administraţiei publice locale care a fost modificată prin Legea nr. 215/2001.
Aşadar, fiind vorba despre un imobil aflat în proprietatea privată a statului, calitate procesuală activă în cauză să solicite ieşirea din indiviziune o au proprietarii, respectiv Consiliul Local Sighişoara sau pârâţii RM., F.M şi M.D., şi în nici un caz un neproprietar.
Faptul că reclamanta are în obiectul de activitate cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobile şi administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contracte conform Hotărârii nr. 9/1998 a Consiliului Local Sighişoara nu-i conferă calitatea de proprietar asupra imobilelor statului şi nici nu o îndreptăţeşte să introducă o acţiune de ieşire din indiviziune cu privire la imobile cu privire la care coproprietar este statul, substituindu-se consiliului local şi, mai mult, chemând consiliul local în judecată în calitate de pârât.
Instanţa de fond, deşi avea obligaţia să verifice calitatea părţilor, pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, nu a făcut acest lucru, astfel că instanţa de control judiciar a admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat în tot hotărârea atacată şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Trib. Mureş, decizia civilă nr. 358 din 20.05.2002
| ← Calitate procesuală activă. Acţiune în prestaţie tabulară | Calitate procesuală activă. Citarea contravenientului sancţionat → |
|---|
