Calitate succesorală.
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr.4385 din 27 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.6905/2000, s-a admis plângerea formulată de petenta DCA, prin împuternicit DMD, împotriva hotărârii nr.25 din 22 mai 2000 emisă de Comisia Judeţeană Satu Mare pentru aplicarea Legii nr.112/1995; s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta A.S. şi s-a dispus anularea hotărîrii nr.25 din 22 mai 2000 emisă de Comisia Judeţeană Satu Mare constituită în baza Legii nr. 1 12/1995.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit contractului de închiriere nr.645/16 iunie 1983 încheiat între Serviciul Locativ şi mama petentei, transcris apoi prin contractul de închiriere nr.74/1997, spaţiul în litigiu - cota de 2/12 părţi din imobil - nu era liber la data de 22 decembrie 1989, fiind ocupat de membrii familiei în calitate de chiriaşi, care şi-a păstrat astfel dreptul locativ.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel intervenienta A.S., invocând faptul că spaţiul i-a fost repartizat mamei petentei avându-se în vedere starea de sănătate a acesteia, iar contractul de închiriere a încetat odată cu decesul titularului.
Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă nr.949 din 7 noiembrie 2001 pronunţată în dosar nr.2591/2001, a admis apelul şi în consecinţă a schimbat în tot sentinţa, admiţând în fond cererea de intervenţie şi respingând contestaţia pentru anularea hotărârii Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 1 12/1995 Satu Mare, emisă cu nr.25/22 mai 2000.
în motivarea deciziei, tribunalul a reţinut că în speţă contractul de închiriere încheiat de mama petentei în anul 1983 a fost încheiat în condiţiile art.72 din Legea nr.5/1973, şi încetarea locaţiunii faţă de aceasta a condus la pierderea folosinţei şi de către celelalte persoane înscrise în fişa locativă, astfel încât, mama petentei decedând anterior datei de 22 decembrie 1989 spaţiul a rămas liber, nefiind afectat de existenţa contractului de locaţiune. Intervenienta, fiind descendentă a proprietarului tabular nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale active a acesteia, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată a fost emisă în favoarea sa, firesc fiind a fi fost chemată în judecată prin acţiunea introductivă, iar intervenţia în interes propriu, în speţă, fiind singura alternativă a beneficiarei hotărârii rspective.
Faţă de cele de mai sus s-a apreciat că hotărârea nr.25/2000 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.112/1995, fiind menţinută ca atare, iar cererile privind constatarea nulităţii contractului de închiriere şi respectiv vânzare - cumpărare, fiind cereri noi, sunt inadmisibile în faza judecării apelului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta recurentă DCA, criticând-o ca fiind nelegal şi a solicitat modificarea ei în sensul respingerii apelului intimatei apelante A.S. şi menţinerea sentinţei civile nr.43 8/27 aprilie 2001 a Judecătoriei Satu Mare.
în motivarea recursului său, partea susţine în esenţă următoarele:
Soţul intervenientei fiind decadat în 1993, ea în calitate de soţie supravieţuitoare, nu avea calitatea succesorală după soacră, pentru a pretinde să i se restituie în natură imobilul ce a fost naţionalizat de la aceasta prin Decretul nr.92/1950, astfel că nelegal a fost admis apelul acesteia împotriva sentinţei amintite şi care a constatat această lipsă de calitate.
Tot nelegal s-a reţinut că locuinţa respectivă ar fi fost liberă la 22 decembrie 1989, când ea avea drept locativ propriu pentru aceasta conform contractului de închiriere nr.645/1983, drept obţinut sub formă de extindere, spaţiul avut anterior fiind insuficient în raport cu numărul de persoane al familiei. Acest aspect reiese din adeverinţa nr. 128/4 iunie 1983 anexată la recurs.
Examinând prezentul recurs, urmează a se reţine că el este fondat.
într-adevăr, intimata intervenientă, în calitate de soţie supravieţuitoare, nu se află în nici un raport de rudenie cu fosta soacră, pentru a i se putea acorda vreo despăgubire în temeiul Legii nr. 1 12/1995, pe plan procesual fiind lipsită de calitate procesuală activă (ca intervenientă).
Apoi, tot greşit s-a reţinut de instanţa de apel că spaţiul locativ în discuţie ar fi fost liber la data de 22 decembrie 1989, cât timp recurenta avea un titlu locativ propriu asupra acestuia, cu caracter de extindere, în baza contractului de închiriere nr.645/1983, valabil până la data când aceasta a cumpărat locuinţa respectivă.
Faţă de cele de mai sus, prezentul recurs va fi admis ca fondat, urmând a se modifica decizia în totalitate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Curtea de Apel Oradea - decizia civilă nr.195 din 27februarie 2002
| ← Ipoteca convenţională. Condiţii de valabilitate | Legatari universali. Acceptarea unei succesiuni → |
|---|
