Dreptul de opţiune succesorală. Neexercitare. Consecinţe
| Comentarii |
|
Reclamantul a chemat în judecată doi pârâţi, solicitând ieşirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma autoarei lor comune, în temeiul art.728 Cod civil.
Ulterior, şi-a completat acţiunea solicitând să se dispună şi anularea certificatului de moştenitor nr.67/1997, întocmit de defunctă în favoarea pârâţilor, reducţiunea liberalităţilor ce au făcut obiectul unui testament din anul 1999, scoaterea de la partaj a îmbunătăţirilor aduse construcţiei şi suplimentarea masei partajabile cu pasivul comunităţii.
Pârâţii au solicitat prin cerere reconvenţională suplimentarea masei partajabile cu mai multe bunuri mobile rămase de la autoare.
Judecătoria Rm.Vâlcea, prin încheierea din 1 februarie 2000, a admis în parte în principiu acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională şi a admis capetele de cerere referitoare la desfiinţarea certificatului de moştenitor şi reducţiunea liberalităţii.
S-a constatat deschisă succesiunea, vocaţie succesorală având reclamantul ca legatar universal al uzufructului viager şi pârâţii ca legatari universali asupra nudei proprietăţi. Totodată, a fost stabilită componenţa masei partajabile, s-a dispus scoaterea de la partaj a instalaţiei de gaze naturale şi a celei termice şi s-a constatat că pasivul succesiunii este de 100.000 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţă, a admis în parte acţiunea şi cererea reconvenţională, conform dispoziţiilor din încheierea de admitere în principiu enunţată şi a dispus partajarea bunurilor potrivit unicei variante propuse prin expertiza întocmită în cauză. Pentru echilibrarea loturilor, pârâţii au fost obligaţi la sultă şi la suportarea unei cote părţi din pasivul succesiunii.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu, a fost admis de Tribunalul Argeş, care a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a stabilit că reclamantul beneficiază de dreptul de uzufruct viager asupra bunurilor atribuite în lotul intimaţilor - pârâţi, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii de admitere în principiu şi ale sentinţei. Pârâţii au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor de judecată.
In considerentele deciziei, s-a reţinut că pârâţii au calitatea de legatari universali ai autoarei, potrivit testamentului autentic din 1992 şi corect a reţinut instanţa de fond că nu au fost dovedite motive care să justifice desfiinţarea certificatului de moştenitor. Cererea de reducţiune a liberalităţilor a fost privită ca prescrisă, întrucât reclamantul a cunoscut existenţa testamentului de la data întocmirii, iar până la data introducerii acţiunii au trecut mai mult de 3 ani.
Investită cu soluţionarea recursului formulat de reclamant, curtea de apel a admis calea de atac, a modificat decizia şi sentinţa, iar în fond a admis în parte acţiunea reclamantului, cu consecinţa anulării certificatului de moştenitor.
Tot astfel, au fost respinse celelalte capete de cerere din acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
Punând în discuţie neexercitarea dreptului de opţiune succesorală, în condiţiile şi termenele prevăzute de dispoziţiile art.689, 700, 703, 704 din Cod civil, considerentele deciziei de casare constată că reclamantul, în calitatea sa de soţ supravieţuitor, a rămas în gospodărie după decesul soţiei, continuând să folosească şi partea din bunurile mobile şi imobile care formează masa succesorală, în timp ce pârâţii, care nu au nici un grad de rudenie cu defuncta, nu au făcut nici un act de acceptare a testamentului întocmit de autoare în anul 1992, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, respectiv 16 mai 1992. Sesizarea pentru dezbaterea succesiunii la Notarul public, au făcut-o pârâţii abia la dat ade 22 aprilie 1997, după 5 ani de la decesul autoarei.
Cum pârâţii nu au vocaţie la succesiunea defunctei, certificatul de moştenitor nr.67/1997, emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, este lovit de nulitate şi, în consecinţă, reclamantul, în calitatea sa de soţ supravieţuitor, a rămas unicul moştenitor al acesteia.
Curtea de Apel Piteşti -decizia civilă nr.315/R/15.02.2002.
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în anulare | Partaj succesoral. Determinarea locului deschiderii succesiunii → |
|---|
