Legatari universali. Acceptarea unei succesiuni
| Comentarii |
|
Imobilul din litigiu nr.top.295/10 Satu Mare a fost proprietatea def.VI căsătorită cu ME, înscris sub B.8 în CF 6873 Satu Mare până în 1999 când a fost înscris Statul Român sub B.12 în baza unei sentinţe civile şi apoi înscris sub nr.B.13 şi B.14 cu titlu de cumpărare în favoarea chiriaşilor P şi V în temeiul Legii 112/1995.
în baza Decretului nr.92/1950 a fost naţionalizat imobilul nu de la proprietarul de CF ci de la VA în calitate de succesoare a lui ME. Ori întreaga practică judiciară a statuat după 1990 că o astfel de naţionalizare este nelegală, fiind făcută asupra unui neproprietar.
în ce priveşte calitatea de moştenitor a defunctei AV după proprietara de CF. şi a reclamanţilor după AV, şi chestiunea neacceptării succesiunii, capete greşit reţinute de instanţa de fond şi apel, este a se observa că prin testament atât ME cât şi soţia MI născută V au instituit-o ca legatară universală pe defuncta VA care la rândul său i-a instituit ca legatari universali pe reclamanţii GI şi A (vezi certificatul de moştenitor 329/87). Nu se poate susţine că VA nu a acceptat succesiunea după defuncţii ME şi MI cât timp la data punerii în aplicare a D.92/50 ea a fost trecută în anexa de naţionalizare, deci se prezumă prezenţa defunctei VA în imobilul naţionalizat, dovadă suficientă a acceptării succesiunii.
în concluzie sunt acceptanţi şi moştenitorii testamentari şi proprietarilor de CF, reclamanţii ca urmare a unei succesiuni succesive. De altfel, reclamanţii făcând cerere în temeiul Legii 112/1995 - pentru restituire, devin acceptanţi implicit ai succesiunii, în condiţiile art.5 din legea arătată.
Curtea de Apel Oradea - decizia civilă nr.231 din 4 martie 2002.
| ← Calitate succesorală. | Anulare certificat de moştenitor → |
|---|
