Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii. Neincluderea unor bunuri în masa succesorală. Nulitate relativă
| Comentarii |
|
I. Instanţa a reţinut că din căsătoria lui Ţ.D. cu Ţ.E. s-au născut copiii Ţ.I. şi Ţ.D. Ţ.D. s-a recăsătorit cu Ţ.E., din această căsătorie născându-se un alt copil Ţ.R. Ţ.I. a decedat la 13 septembrie 1995, fiind succedat de soţia supravieţuitoare Ţ.M. (certificat de moştenitor suplimentar nr. 113/21 iulie 2003 eliberat de BNP L.P.). Ţ.M. a fost moştenită de legatarii universali B.R. şi B.M. (certificat de moştenitor nr. 114/21 iulie 2003 eliberat de BNP L.P.).
B.M. a decedat la 20 decembrie 2006, moştenitorii săi fiind pârâţii
B.R. şi G.B.M. (certificat de moştenitor nr. 46/2007 eliberat de BNP S.M.).
Ţ.D., căsătorită ulterior M., a decedat la 2 mai 2001, fiind moştenită de pârâtul M.G.G., conform certificatului de legatar universal nr. 130/21 august 2001 şi certificatului de legatar suplimentar nr. 78/8 mai 2003.
Ţ.R. a decedat la 11 decembrie 2003, moştenitoare fiind reclamanta Ţ.D., soţie supravieţuitoare şi legatar universal, conform certificatului de moştenitor nr. 39/19 februarie 2004, eliberat de BNP C.M.
Succesiunea defunctului Ţ.D. nu a fost dezbătută, dar în urma dezbaterii succesiunilor descendenţilor săi s-a menţionat că în patrimoniul succesoral al acestora ar fi intrat cota de câte 1/3 din terenul sus-menţionat şi din acţiunile acordate cu titlu de despăgubiri.
Instanţa de fond a reţinut că motivele prezentei cereri de chemare în judecată vizează numai cauze de nulitate relativă a acestor acte, iar în această situaţie devin incidente dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitoare la prescripţia dreptului material la acţiune, cererea de chemare în judecată fiind formulată cu depăşirea termalului general de prescripţie.
II. Curtea a constatat că recursul declarat de recurenta-reclamantă nu este fondat.
Deşi reclamanta a solicitat, prin acţiunea principală, constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatelor de legatar şi de moştenitor enunţate în cuprinsul acţiunii, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 5
C. civ., din dezvoltarea motivelor acestei acţiuni rezultă că ceea ce vizează acţiunea formulată este de fapt nerespectarea condiţiilor legale la întocmirea certificatelor de legatar şi de moştenitor, cu privire la cota succesorală ce revine moştenitorilor, reclamanta pretinzând că prin aceste acte i s-ar fi micşorat în mod nelegal cota-parte din terenul de 0,5 ha şi din acţiunile eliberate pentru restul de 3,5 ha, bunuri moştenite de la autorul său.
Or, această chestiune are o reglementare specială cuprinsă în art. 88 din Legea nr. 36/1995, dispoziţii conform cărora „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor, prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor conform legii”.
Drepturile a căror ocrotire o solicită reclamanta sunt unele personale şi nu se poate vorbi de existenţa unui interes general, obştesc ce ar fi fost prejudiciat prin eliberarea acestora, ceea ce conduce la concluzia reţinută în mod corect atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel privind încadrarea nulităţilor invocate în categoria nulităţilor relative, supuse dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile în speţă. Ele se referă la împrejurarea că prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu, cât timp nu are reprezentant legal.
Punerea sub interdicţie a defunctului Ţ.R. s-a realizat la 20 noiembrie 2003 prin decizia civilă nr. 1092, acesta având numit drept curator chiar pe soţia sa Ţ.D., care putea exercita acţiunea pentru persoana pusă sub interdicţie.
Ţ.D. a fost, la rândul său, pusă sub interdicţie la 15 septembrie 2006 prin sentinţa civilă nr. 6976, având curator pe M.L., iar la 14 noiembrie 2006, prin dispoziţia nr. 2224 s-a dispus ridicarea curatelei şi instituirea tutelei, tutorele fiind M.G.
Din cele expuse rezultă că în intervalul scurs după emiterea certificatelor de moştenitor şi data promovării prezentei acţiuni, atât defunctul Ţ.R., cât şi recurenta au avut asigurată permanent reprezentarea legală, astfel încât nu se pune problema suspendării termenului prescripţiei extinctive.
Pe de altă parte, în condiţiile în care succesiunea defunctului Ţ.D. nu a fost dezbătută, titlul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 a fost emis pe numele celor trei moştenitori M.D., Ţ.I. şi Ţ.R., iar la data dezbaterii succesiunii lui Ţ.R., în certificatul de legatar şi moştenitor nr. 39/2004, în compunerea masei succesorale s-a trecut cota de 1/3 din terenul arabil de 5000 mp din comuna V.
Ceea ce se impune a fi evidenţiat este aceea că, indiferent de modalitatea de dobândire a acestui teren de către autorii reclamantei, dreptul de proprietate a fost reconstituit prin efectul Legii nr. 18/1991, ca provenind numai de la defunctul Ţ.D., iar menţiunile de pe titlul aflat la dosarul de fond nu au fost rectificate sau anulate.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 232/R din 30 aprilie 2009.
| ← Certificat de moştenitor. Greşita compunere a masei... | Certificat de moştenire. Necitarea tuturor succesibililor.... → |
|---|
