Certificat de moştenitor. Forţa probantă până la anulare. Cotele de contribuţie la dobândirea bunului comun
| Comentarii |
|
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 14 februarie 2007, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâţii A.C., A.D., I.M., N.C. şi N.V., H.D., I.P. şi C.E., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ieşirea din indiviziune asupra garsonierei nr. 31 situate în Bucureşti, Aleea Z. nr. 1, bl. D29, ap. 31, sector 6, dobândită de defunctul I.G., decedat la 14 februarie 1982.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 14 februarie 1982 a decedat defunctul I.G., soţul lui I.E. - autoarea reclamantei şi a pârâţilor A., de pe urma defunctului rămânând ca moştenitori, conform certificatului de moştenitor nr. 749/1984, soţia supravieţuitoare
I.E. şi copiii defunctului I.M., N.P., S.A., l.P. şi C.E., din masa succesorală făcând parte cota indiviză de 1/2 din imobilul în litigiu.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 789/1984 eliberat de fostul notariat de Stat Sector 6, din masa succesorală a defunctului I.G. face parte cota de 1/2 din apartamentul nr. 31 situat în Bucureşti, Aleea Z. nr. 1, bl. D29, ap. 31, sector 6, dobândit cu credit, prin contractul nr. 1421/1973, facându-se menţiunea că la data decesului a rămas de achitat suma de 23.833 lei, apartamentul fiind dobândit în timpul căsătoriei cu soţia I.E., înainte de căsătorie defunctul depunând suma de 592 lei.
Instanţa a avut în vedere la stabilirea valorii cotelor ce se cuvin moştenitorilor cotele de 5/8, respectiv 3/8 din valoarea de circulaţie a apartamentului, iar nu cota corespunzătoare sumelor plătite de fiecare din defuncţi la dobândirea acestuia, întrucât, aşa cum rezultă din certificatele de moştenitor de la dosar, în masa succesorală a defuncţilor au fost trecute cotele de 5/8, respectiv 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului, iar nu cota corespunzătoare sumelor efectiv achitate.
Instanţa a apreciat că nu poate proceda la stabilirea valorii cotelor părţilor în funcţie de valoarea cotelor corespunzător sumelor achitate efectiv de fiecare din autorii lor, conform solicitărilor reclamantei, în lipsa unei cereri de anulare a respectivelor certificate de moştenitor, întrucât menţiunile acestora privind întinderea drepturilor ce li se cuvin moştenitorilor şi bunurile succesorale fac dovada între moştenitori până la anularea respectivului certificat.
Certificatul de moştenitor reprezintă acordul moştenitorilor cu privire la calitatea lor, întinderea drepturilor ce li se cuvin şi a bunurilor succesorale. El constituie o dovadă pentru moştenitori cu privire la cele ce cuprinde, tocmai datorită caracterului său convenţional.
Certificatul de moştenitor îndeplineşte doar funcţia unui instrument probator, ale cărui constatări pot să fie infirmate de instanţele judecătoreşti în cadrul acţiunii în anulare, or, în condiţiile în care reclamanta solicita ca din masă să facă parte doar cota corespunzătoare sumelor achitate efectiv de defunctul I.G., aceasta trebuia să solicite anularea certificatului de moştenitor cu privire la întinderea masei succesorale în care a fost trecută cota de 1/2 din apartament.
De altfel, instanţa a reţinut că în mod greşit notarii publici au stabilit, în certificatul de moştenitor nr. 789/1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 6, respectiv certificatul de moştenitor nr. 262/2006 eliberat de BNP B.M., că bunul este bun comun, în condiţiile în care, din procesul-verbal de predare-primire de la dosar, rezultă că apartamentul a intrat în patrimoniul defunctului l.G. la data de 3 octombrie 1973, iar căsătoria acestuia cu defuncta I.E. a intervenit la data de 29 octombrie 1974, bunul fiind astfel bun propriu al defunctului l.G. din perspectiva art. 31 C. fam.
II. Curtea a constatat că este nefondat motivul de recurs prin care se susţine că trebuiau stabilite cotele-părţi ce reveneau fiecărui moştenitor prin raportare la sumele plătite de către fiecare dintre soţi pentru achitarea imobilului, având în vedere, pe de o parte, că pentru suma achitată după decesul unuia dintre coproprietari, celălalt are un drept de creanţă, iar nu o cotă-parte mai mare din dreptul de proprietate.
Potrivit art. 29 C. fam., soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsniciei, iar conform art. 30, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Aceste articole reglementează prezumţia de comunitate şi prezumţia de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune, ambele fiind prezumţii relative care pot fi răsturnate prin proba contrară.
Pentru cazul în speţă interesează prezumţia de contribuţie egală, care poate fi răsturnată prin dovada faptului că unul dintre soţi a contribuit cu o valoare mai mare la cheltuielile căsniciei, şi astfel are o cotă de contribuţie mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Atât timp cât, potrivit art. 37 alin. (1) C. fam., căsătoria încetează la data decesului unuia dintre soţi, plata pentru achitarea bunului comun făcută după această dată nu mai reprezintă o cheltuială a căsniciei şi, ca atare, nu mai poate fi luată în calcul pentru determinarea unei cote de contribuţie majorate la dobândirea bunurilor comune, această plată neputând fi valorificată decât ca drept de creanţă, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză a unui patrimoniu în dauna celuilalt.
în ceea ce priveşte certificatul de moştenitor, acesta face dovada calităţii de moştenitor şi a cotelor succesorale, până la proba contrară. Atât timp cât soţia supravieţuitoare a participat la dezbaterea succesiunii lui I.G., a fost de acord cu faptul că acesta este titularul unei cote de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului. De altfel, chiar în acest certificat de moştenitor se precizează că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei prin contribuţia egală şi comună a soţilor.
Menţiunile din certificatele de moştenitor sunt clare, variabilă fiind doar valoarea dreptului de proprietate, iar nu mărimea coteior-părţi.
Astfel, în mod legal au fost raportate cotele succesorale la valoarea de circulaţie a imobilului, cotele succesorale fiind stabilite raportat la dreptul de proprietate, astfel că sumele efectiv plătite ulterior căsătoriei nu puteau afecta mărimea cotelor succesorale, acestea făcând obiectul unui drept de creanţă.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 155/R din 23 martie 2010
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii.... | Certificat de moştenitor. Cerere de modificare prin majorarea... → |
|---|
