Certificat de moştenitor. Greşita compunere a masei succesorale. Acţiune în constatarea nulităţii. Caracterul nefondat al acesteia

Comentarii

0

I. Instanţa a reţinut că C.I. şi C.E. au introdus, la data de 7 ianuarie 2002, o acţiune împotriva pârâtului M.I., solicitând instanţei să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 360 mp situat în Bucureşti, str. P. nr. 93, sector 1, prin uzucapiunea de 30 de ani, precum şi dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe acest teren, prin accesiune imobiliară. în cursul soluţionării litigiului a survenit decesul reclamantului C.I., fiind introdus în cauză moştenitorul C.I.

Prin decizia civilă nr. 1088/3 iunie 2004, irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamanţilor C.E. şi C.I., în contradictoriu cu pârâtul M.I. şi intervenienta S.M., consta-tându-se că reclamanţii au dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 360 mp situat în Bucureşti, str. P. nr. 93, sector 1, iar, prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe acest teren.

în considerentele deciziei civile menţionate, s-a reţinut că s-a făcut dovada că, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanţă şi datat 15 decembrie 1970, C.I. a dobândit prin cumpărare de la M.I. terenul situat în Bucureşti, str. P. nr. 93, sector 1, iar cu adresele eliberate de Administraţia Financiară a Sectorului 8 Bucureşti s-a dovedit că încă de la data de 27 octombrie 1977, s-a achitat impozit potrivit dispoziţiilor legii (aşadar, cu mult anterior decesului lui C.I. intervenit în cursul procesului).

Instanţa a apreciat că în procesul menţionat pârâtul C.I. a avut calitatea de moştenitor al reclamantului iniţial C.I., doar în persoana acestuia din urmă apreciindu-se de către instanţă îndeplinirea condiţiilor pentru instituţiile uzucapiunii şi accesiunii imobiliare. în consecinţă, pârâtul C.I. nu putea dobândi, prin decizia civilă nr. 1088/3 iunie 2004, mai mult decât cota sa succesorală de pe urma defunctului, stabilită în condiţiile legii. Astfel, la decesul lui C.I. au rămas ca moştenitori soţia supravieţuitoare, C.E., cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, respectiv fiul C.I., cu o cotă legală de 3/4. Masa succesorală reprezintă însă doar 1/2 din bunurile achiziţionate de soţii C.I. şi C.E.

în timpul căsătoriei, în care intră şi imobilele dobândite prin accesiune şi uzucapiune prin decizia civilă nr. 1088/3 iunie 2004, pentru care acţiunea a fost introdusă anterior decesului lui C.I. şi care au intrat şi în patrimoniul lui C.I. doar în calitate de moştenitor, cu respectarea regulilor din materie succesorală, restul de 1/2 fiind cotă proprie a soţiei supravieţuitoare.

In aceste condiţii, s-a constatat că soţia supravieţuitoare C.E. a avut o cotă totală de 5/8, iar pârâtul C.I. o cotă de 3/8 din imobilul teren şi construcţie situat în Bucureşti, str. P. nr. 93, sector 1, astfel încât este întemeiată cererea de constatare a nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor de pe urma acesteia, nr. 48/16 mai 2005, în cuprinsul căruia s-a consemnat la compunerea masei succesorale doar cota de 1/2 din imobilul arătat.

Pentru considerentele expuse, instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 48/16 mai 2005, în sensul că din masa succesorală, la bunuri imobile, face parte cota indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 1, str. P. nr. 93, dobândit prin sentinţa civilă nr. 1088/3 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, restul de 3/8 revenind lui C.I.

Având în vedere că s-a constatat nulitatea parţială a certificatului de moştenitor nr. 48/16 mai 2005, doar în ceea ce priveşte masa succesorală, instanţa a apreciat că rămâne deplin valabilă înţelegerea moştenitorilor N.P.I. şi C.C. (în prezent decedat), în sensul că reclamantul primeşte bunurile menţionate la punctul 2 din certificat, respectiv bunurile imobile.

II. Curtea a constatat că în mod greşit au apreciat instanţele (de fond şi de apel) că ar opera sancţiunea nulităţii certificatului de moştenitor eliberat de pe urma defunctei C.E., în condiţiile în care nu s-a reţinut încălcarea vreunei norme imperative cu ocazia întocmirii acestui act.

Nulitatea constituie, prin definiţie, acea sancţiune de drept civil care operează în privinţa actelor juridice care au fost întocmite cu nesocotirea unor norme juridice ce au caracter imperativ, în scopul înlăturării acelor efecte ale actului care sunt vătămătoare pentru drepturile subiective ale persoanelor care invocă această sancţiune.

Instanţele de fond au apreciat că certificatul de moştenitor a cărui nulitate s-a invocat în speţă ar fi lovit de nulitate după ce au procedat — fară a fi investite în acest sens — la o veritabilă dezbatere a succesiunii defunctului C.I. (autorul pârâtului şi al defunctei C.E.).

în condiţiile în care părţile nu au formulat o cerere de dezbatere a succesiunii defunctului C.I. (cerere care era de natură a permite stabilirea masei succesorale rămase de pe urma acestuia, respectiv constatarea împrejurării dacă în această masă se afla întreg imobilul din Bucureşti, str. P. nr. 93, sector 1 sau numai o cotă de 1/2 din acest bun), faţă de exigenţele art. 129 alin. ultim C. proc. civ., instanţa nu era îndreptăţită să se pronunţe asupra acestui aspect şi aceasta cu atât mai mult cu cât din actele dosarului reiese în mod evident faptul că între reclamant şi pârât există un litigiu distinct, ce are ca obiect tocmai ieşirea din indiviziune asupra imobilului în privinţa căruia părţile îşi dispută întinderea cotelor indivize.

Astfel, atâta vreme cât titlul de proprietate asupra imobilului menţionat îl constituie decizia civilă nr. 1088/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a constatat că reclamanţii C.E. şi C.I. (succesori ai reclamantului decedat în timpul acelui proces, C.I.) au dobândit prin uzucapiune şi respectiv accesiune dreptul de proprietate asupra acestui imobil (compus din teren şi construcţie), iar dispozitivul respectivei decizii nu conţine elemente de natură a permite stabilirea întinderii cotei-părţi care a revenit lui C.E. (autoarea reclamantului), faţă şi de împrejurarea că succesiunea defunctului C.I. nu a fost dezbătută anterior şi nici nu s-a formulat în speţă o cerere în acest sens, situaţia existentă în prezent nu relevă încălcarea vreunei norme juridice de interes general care să atragă sancţiunea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor sub aspectul includerii în masa succesorală a defunctei C.E. a cotei indivize de 1/2 din imobilul sus-menţionat.

De altfel, în sprijinul concluziei că nu se conturează o vătămare a drepturilor reclamantului, în sensul celor relevate în cererea de chemare în judecată, prin emiterea certificatului de moştenitor a cărui nulitate o invocă, este relevantă şi împrejurarea că respectivul act juridic a fost eliberat în urma unei proceduri graţioase (notariale), în cadrul căreia reclamantul şi C.C. (acesta din urmă fiind ulterior moştenit chiar de către reclamant, astfel cum s-a reţinut) au fost participanţi - spre deosebire de pârât - ei fiind aceia care aveau nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a indica şi proba, în condiţiile legii, compunerea masei succesorale rămase de pe urma autoarei C.E., corespunzător exigenţelor art. 77 şi art. 81 din Legea nr. 36/1995.

Vezi şi alte speţe de drept civil: