Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Lipsa calităţii procesuale active. Pârâţi într-o acţiune în revendicare promovată într-un alt dosar
| Comentarii |
|
I. Judecătoria Sectorului I Bucureşti a admis excepţia lipsei de interes şi a respins pentru acest motiv acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere că declararea nulităţii certificatului de moştenitor nu creează reclamanţilor vocaţie succesorală la moştenirea defunctei S.G. pentru a avea un interes legitim în anularea acestui certificat.
în plus, reclamanţii invocă drept temei al interesului lor o posibilitate, respectiv aceea ca o instanţă judecătorească să se pronunţe în sensul inadmisibilităţii acţiunii în revendicare formulată de pârâtă împotriva lor.
II. Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a reţinut, în esenţă, că:
Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii”.
Din economia textului legal, care face referire expresă la drepturile ce vor fi stabilite, ca urmare a anulării certificatului de moştenitor, rezultă că este vorba de drepturi asupra succesiunii de care persoanele ce se pretind vătămate au fost private prin emiterea certificatului nul sau anulabil.
Este adevărat că la art. 100 din lege se prevede că „actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă”, însă aceasta este o dispoziţie cu caracter general (referitoare la actele notariale, în general), în timp ce art. 88 este plasat într-o secţiune care reglementează o procedură notarială specială, aceea a dezbaterii notariale a succesiunii, având deci un caracter special, derogatoriu.
în plus, reclamanţii înşişi şi-au întemeiat acţiunea pe art. 88 din Legea nr. 36/1995, iar nu pe art. 100, pe care l-au invocat pentru prima oară în apel.
Totodată, a apreciat instanţa că, şi în situaţia în care s-ar reţine incidenţa art. 100 din Legea nr. 36/1995, nu poate fi ignorat faptul că şi textul acestui articol subordona calitatea procesuală activă, în acţiunea în anulare, condiţiei interesului.
Or, instanţa a constatat tocmai faptul că reclamanţii nu justifică un interes legitim, personal, direct şi actual de a obţine declararea nulităţii certificatului de moştenitor. Mai exact, interesul lor de se stabili alte calităţi şi drepturi succesorale nu este direct şi nici legitim, în condiţiile în care ei urmăresc doar paralizarea unei acţiuni în revendicare, evitarea comparării titlului lor de proprietate cu titlul pro herede al intimatei, iar nu stabilirea vreunui drept al lor.
Prin urmare, nejustificând calitatea de persoană interesată, apelanţi i-reclamanţi nu justifică nici calitate procesuală activă, conform art. 109 C. proc. civ., în prezenta acţiune.
III. Curtea a susţinut că, prin definiţie, nulitatea este sancţiunea juridică civilă care operează pentru cauze anterioare ori concomitente perfectării unui act juridic civil care a fost întocmit cu nesocotirea unor norme juridice imperative. Consecinţa constatării incidenţei unei astfel de sancţiuni constă în lipsirea respectivului act juridic de efectele juridice vătămătoare pentru persoanele ale căror drepturi sau interese legitime (ocrotite prin norme juridice imperative) au fost nesocotite la momentul emiterii actului.
In condiţiile în care reclamaţii-recurenţi nu au pretins încălcarea vreunui drept propriu ca urmare a emiterii certificatului de moştenitor a cărui nulitate o invocă, condiţia interesului în acţiunea având un astfel de obiect nu poate fi apreciată ca îndeplinită.
împrejurarea că în cadrul dezbaterii succesiunii defunctei S.G., care s-a finalizat prin emiterea respectivului certificat, nu s-a făcut referire la existenţa unui alt succesibil al aceleiaşi defuncte nu este de natură a produce vreo vătămare reclamanţilor, care nu au relevat existenţa vreunui raport juridic între ei şi respectivul succesibil.
Argumentul potrivit căruia condiţia interesului ar fi îndeplinită în speţă, pentru că, în situaţia constatării nulităţii certificatului de moştenitor care atestă calitatea pârâtei de unică moştenitoare a defunctei S.G., acţiunea în revendicare promovată (într-un alt dosar) de către pârâtă pentru apartamentul cumpărat de reclamanţi în condiţiile Legii nr. 112/1995 ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă (ca nefiind formulată de toţi coproprietarii, cu respectarea regulii unanimităţii), nu poate fi primit, pentru că în prezentul cadru procesual - corespunzător rigorilor art. 4 C. civ., coroborat cu art. 129 alin. ultim C. proc. civ. -nu poate fi anticipată/stabilită soluţia pe care ar pronunţa-o instanţa învestită cu respectiva acţiune în revendicare.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 26/R din 20 ianuarie 2009
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Lipsa... | Forţa probantă şi efectele certificatului de moştenitor.... → |
|---|
