Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Calitate procesuală activă. Pârâţi într-o acţiune în revendicare promovată într-un alt dosar, ce nu au calitatea de moştenitori ai defunctului
| Comentarii |
|
Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Calitate procesuală activă. Pârâţi într-o acţiune în revendicare promovată într-un alt dosar, ce nu au calitatea de moştenitori ai defunctului
Legea nr. 36/1995, art. 84, art. 88, art. 99, art. 100
Potrivit art. 99 din Legea nr. 36/1995, actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 100, iar, potrivit art. 100 din Legea nr. 36/1995, actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare Ia instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
Totodată, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Aşadar, pe de o parte, Legea nr. 36/1995 nu limitează sfera persoanelor îndreptăţite să solicite nulitatea unui certificat de moştenitor exclusiv la cei care emit pretenţii asupra succesiunii, interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale conducând indubitabil la concluzia că justifică legitimare procesuală activă toţi cei care se pretind prejudiciaţi prin eliberarea sau cuprinsul certificatului de moştenitor. Pe de altă parte, în speţă, recurenţii au sesizat instanţa de fond cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice - certificatele de calitate de moştenitor nr. 12/2003 şi respectiv 13/2003, susţinând că autorii intimaţilor-pârâţi nu şi-au exprimat voinţa de a accepta succesiunea defuncţilor — M.M. şi M.N., or, acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate, în principiu, să fie formulată de oricine, singura condiţie necesară şi utilă, în promovarea unei astfel de acţiuni fiind aceea ca titularul acţiunii să justifice un interes personal, născut, legitim şi actual.
în cauză, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, recurenţii au reuşit să justifice interesul, respectiv folosul imediat, material pe care l-ar obţine, în cazul în care acţiunea ar fi admisă, câtă vreme aceştia au probat că au calitatea de pârâţi, într-un alt litigiu, în care intimaţii-pârâţi din cauza de faţă se legitimează procesual, întemeindu-se pe cele două certificate de calitate de moştenitor, în raport de care se invocă în prezenta cerere existenţa unei cauze de nulitate absolută.
Faptul că recurenţii nu au calitatea de moştenitori, în raport de cei doi defuncţi a căror succesiune a fost dezbătută în cadrul procedurii succesorale notariale finalizate prin eliberarea celor două certificate de calitate de moştenitor, nu este de natură să înlăture constatarea îndeplinirii în persoana acestora a celor două condiţii de exerciţiu a acţiunii civile, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea cererilor cu care au fost învestite instanţele de fond şi în raport de prevederile legale înscrise în art. 99-100 din Legea nr. 36/1995 raportat la art. 88 din actul normativ de referinţă.
în raport de dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 36/1995, concluzia este aceea că certificatul de calitate de moştenitor eliberat de notarul public în baza art. 76 şi art. 84 din Legea nr. 36/1995, în cadrul procedurii succesorale necontencioase, face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor, ceea ce înseamnă că, faţă de forţa probantă recunoscută de lege acestui act, câtă vreme aceste acte nu sunt anulate, trebuie reţinută ca dovedită calitatea pârâţilor de moştenitori ai proprietarului originar al imobilului, fără a mai fi necesară administrarea altor dovezi pe acest aspect. Puterea doveditoare a acestui înscris rezidă atât din acordul moştenitorilor cu privire ia succesiune, cât mai ales din verificările pe care autoritatea reprezentată de notarul public le face personal, ceea ce îi conferă o autoritate şi o credibilitate deosebită.
Este deci dovedit în cauză interesul recurenţilor în promovarea acţiunii de faţă, fiind evident că în lipsa instrumentului probator al calităţii de succesori a intimaţilor-pârâţi, reprezentat de certificatele de calitate de moştenitor a căror nulitate se invocă, pârâţii nu şi-ar putea justifica pe deplin legitimarea procesuală activă în revendicarea bunului faţă de care recurenţii opun un drept de proprietate.
Pe de altă parte, acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral, esenţialmente personal şi voluntar şi care are caracter declarativ de drepturi, ceea ce înseamnă că acceptarea succesiunii se face de către fiecare succesibil, iar în cazul în care există mai mulţi succe-sibili, ei nu exercită dreptul de opţiune în mod colectiv, ci fiecare în parte trebuie să se pronunţe individual, soarta juridică a opţiunii făcute de unul dintre ei neputând afecta opţiunea făcută de ceilalţi, succesibilul având dreptul absolut de a alege între posibilităţile conferite prin dreptul de opţiune succesorală.
în cauză, din verificarea actelor dosarului rezultă că probele avute în vedere de către notarul public care a eliberat cele două certificate de calitate de moştenitor au fost reprezentate de: declaraţiile autentice ale martorilor S.M. şi A.M. şi declaraţiile date în formă autentică de către intimaţii-pârâţi, potrivit cu care autorii lor au acceptat succesiunea defuncţilor.
Totodată, din verificarea conţinutului celor două declaraţii de martor rezultă că acestea nu cuprind elemente relevante sub aspectul acceptării succesiunii defuncţilor M.M. şi M.N., ci exclusiv aspecte legate de vocaţia succesorală concretă, utilă a autorilor pârâţilor, în raport de aceste succesiuni, referindu-se la inexistenţa altor rude ale acestora sau a unor descendenţi în viaţă.
Este adevărat că în raport de art. 81 din Legea nr. 36/1995, certificatul de moştenitor se eliberează potrivit acordului moştenitorilor, în temeiul acestui acord, însă, din verificarea înscrisurilor aflate la dosarul notarial, se constată că declaraţiile privind existenţa unor acte de acceptare a moştenirii, provin de la pârâţi, iar nu de la persoanele în raport de care s-a constatat calitatea de moştenitor, or, la data deschiderii succesiunilor astfel dezbătute, nu pârâţii justificau vocaţie succesorală concretă.
în acelaşi timp, Curtea nu poate face abstracţie de susţinerea intimaţilor-pârâţi în sensul că manifestarea de voinţă căreia aceştia i-au dat curs a fost exprimată de către autorii lor, înăuntrul termenului de opţiune succesorală, sub forma acceptării tacite a succesiunilor celor doi autori, prin luarea în posesie a bunurilor succesorale.
în raport de cele constatate, câtă vreme ceea ce se contestă în cauză este tocmai lipsa manifestării de voinţă a autorilor pârâţilor, în vederea acceptării succesiunilor dezbătute şi finalizate prin eliberarea celor două certificate de moştenitor a căror nulitate se invocă, Curtea a apreciat că în mod eronat instanţele de fond nu s-au preocupat de administrarea de probatorii pertinente şi concludente în vederea verificării acestor susţineri, cu respectarea principiilor ce ţin de contradic-torialitate şi de echitatea procesului, iar nu să se limiteze la aprecierea formală că declaraţiile date de către pârâţi, nefiind contestate, produc efecte juridice.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 832 din 14 mai 2009
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Calitate... | Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Lipsa... → |
|---|
