Forţa probantă şi efectele certificatului de moştenitor. Nulitatea certificatului de moştenitor. Calitate procesuală activă. Terţ proprietar al bunului inclus în masa succesorală. înţelesul noţiunii de vătămare
| Comentarii |
|
Sub un prim aspect, Tribunalul a reţinut că, într-adevăr, dacă în ceea ce priveşte nulitatea unui act juridic, care constituie o sancţiune de drept civil ce lipseşte actul juridic civil de efectele contrare normelor edictate pentru încheierea sa valabilă, trebuie verificată respectarea legii în vigoare la momentul încheierii actului, în schimb, în privinţa calităţii procesuale, care constituie o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reglementată ca atare prin norme de procedură de imediată aplicare, conform art. 725 C. proc. civ., sunt incidente dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.
Potrivit acestui text de lege, anularea certificatului de moştenitor poate fi solicitată de cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor
prin anularea certificatului de moştenitor. Rămâne de discutat dacă terţii în cauză sunt numai cei care invocă drepturi succesorale proprii în legătură cu moştenirea defunctului sau şi aceia care, pretinzând un drept de proprietate asupra unui bun menţionat în certificatul de moştenitor, contestă faptul că acesta face parte din masa succesorală.
Este adevărat că, în ceea ce priveşte forţa probantă a certificatului de moştenitor, se admite unanim că acesta nu poate fi opus terţilor ca instrument de dovadă a proprietăţii, deoarece notarul public nu are competenţa să certifice calitatea de proprietar a celui care lasă moştenirea, ci numai calitatea de moştenitor şi a cotei care se cuvine fiecărui moştenitor în parte.
Cu toate acestea, menţiunile făcute de notarul public nu sunt lipsite de orice eficienţă juridică, de altfel, în caz contrar, legiuitorul nu ar mai fi reglementat posibilitatea eliberării certificatului de moştenitor, ci numai a certificatului de calitate de moştenitor, urmând ca succesorii să facă dovada dreptului lor de proprietate asupra unui bun transmis de defunct pe baza titlului de proprietate al autorului unit cu acest din urmă certificat. în realitate, certificatul de moştenitor produce consecinţe juridice, dintre care cea mai importantă este aceea că deschide posibilitatea înscrierii dreptului în cartea funciară. Astfel, potrivit art. 50 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/1996, una din condiţiile pentru admiterea cererii de înscriere de către registrator este valabilitatea formală a înscrisului, unul dintre acestea fiind certificatul de moştenitor. Chiar dacă înscrierea dreptului de proprietate nu s-ar putea realiza de către moştenitori în absenţa unui titlu de proprietate al autorului lor faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, ceea ce prezintă relevanţă este importanţa deosebită recunoscută certificatului de moştenitor.
în aceste condiţii, nu se poate nega că simpla existenţă a unui act juridic oficial prin care se menţionează un anumit bun în masa succesorală transmisă unor alte persoane aduce atingere dreptului de proprietate care ar aparţine reclamantului, constituind prin sine însăşi o contestare a dreptului său. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate garantează titularului posibilitatea de a exercita toate atributele sale în putere proprie şi în interes propriu, conferindu-i astfel legitimitate pentru înlăturarea oricăror acte care contravin acestui interes.
Faţă de formularea folosită, respectiv „cei care se consideră vătămaţi”, vătămarea avută în vedere de către textul de lege nu trebuie interpretată într-un sens restrictiv pentru a-şi găsi aplicare numai în situaţia existenţei unui prejudiciu concret, materializat. Chiar dacă are şi alte mijloace pentru a se apăra împotriva pretenţiilor moştenitorilor, proprietarul are interesul de a desfiinţa un asemenea act, aceasta pentru a pune capăt definitiv unei situaţii care şi pentru viitor i-ar putea crea dificultăţi.
Există şi alte categorii de acte cu caracter translativ de drepturi care, deşi nu sunt opozabile adevăratului proprietar şi nici nu constituie un impediment pentru recunoaşterea dreptului acestuia, cum este titlul de proprietate eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991, pot fi anulate la cererea acestuia, exemple în acest sens fiind certificatele de atestare a dreptului de proprietate sau contractele de vânzare-cumpărare încheiate de un neproprietar. Dacă în această din urmă situaţie pentru anumite ipoteze se admite că proprietarul nu are calitate procesuală pentru a cere anularea, aceasta în scopul menţinerii efectelor contractului între părţi, îndeosebi a obligaţiei de garanţie pentru evicţiune a vânzătorului de rea-credinţă, în privinţa certificatului de moştenitor persoanele cărora li s-a recunoscut calitatea de succesor nu sunt prejudiciate în niciun fel prin desfiinţarea lui.
Anularea unui asemenea act constituie, în aceste condiţii, o măsură justă şi echitabilă, care nu face decât să contribuie la respectarea principiului legalităţii şi la ocrotirea într-o măsură cât mai ridicată a dreptului de proprietate prin înlăturarea oricărei atingeri care îi este adusă, oricât de nesemnificativă ar fi din perspectiva administrării probelor în procesul civil, dar semnificativă pentru modul în care înţelege titularul său să şi-l apere.
Menţionăm că hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1631 din 21 noiembrie 2006
| ← Certificat de moştenitor. Acţiune în nulitate. Lipsa... | Certificat de moştenitor. Nulitate. Calitate procesuală... → |
|---|
