Certificat de moştenitor eliberat în Canada. Recunoaştere pe cale incidentală

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

 

Trebuie făcută distincţia între chestiunea competenţei jurisdic-ţionale în materie de drept internaţional privat şi cea a determinării legii aplicabile. Numai dacă este vorba despre o cerere cu care este învestită o autoritate jurisdicţională română prezintă relevanţă normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat instituite de Legea nr. 105/1992, întrucât autorităţile străine în mod firesc soluţionează cauzele deduse judecăţii în faţa acestora potrivit dreptului lor naţional, inclusiv în ceea ce priveşte normele conflictuale. în acest din urmă caz, pentru ca actul emis de o autoritate străină să poată fi avut în vedere de către autorităţile române, se pune problema recunoaşterii efectelor sale.

Ca atare, în primul rând, Curtea a înlăturat critica formulată de către apelanta-pârâtă privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 105/1992, în condiţiile în care certificatul de calitate de moştenitor invocat de către reclainanţii-intimaţi a fost eliberat de un notar public din Canada. în plus, se constată că acesta îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 162 din Legea nr. 105/1992, de a fi supra-legalizat de misiunea diplomatică a României în Canada, Ottawa.

în al doilea rând, instanţa de control judiciar va verifica, pe cale incidentală, în temeiul art. 170 alin. (2) din Legea nr. 105/1992, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea acestui certificat de calitate de moştenitor, ca act de jurisdicţie al unui notariat străin, conform art. 165. Se constată, astfel, că au fost îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992 şi că în cauză nu este incident vreunul dintre cazurile de refuz al recunoaşterii hotărârii străine prevăzute de art. 168 din Legea nr. 105/1992. Emiterea certificatului de moştenitor de pe urma defiinctei D.E. nu intră în competenţa exclusivă a notarilor publici români, întrucât potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 36/1995: „în cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în ţară, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare”.

Contrar susţinerilor apelantei-pârâte, „recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internaţional privat român (...)”, soluţie care rezultă expres din conţinutul art. 168 alin. (2) din Legea nr. 105/1992, împrejurare care, de altfel, nici nu a fost dovedită.

Prin urmare, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active a acţiunii în revendicare.

C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., miri. şi fam., decizia nr. 167/A din 16 martie 2009

← Testament întocmit în Israel. Ordin de validare emis de...  Act notarial emis în Italia. Atestarea unor declaraţii privind... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Certificat de moştenitor eliberat în Canada. Recunoaştere pe cale incidentală