Certificat de moştenitor emis de o instanţă din SUA. Necesitatea apostilei
| Comentarii |
|
Curtea nu a primit niciuna dintre apărările apelantei.
în ceea ce priveşte calitatea de moştenitoare a reclamantei de pe urma autoarei R.M., s-a reţinut că reclamanta nu are vocaţie succesorală faţă de autoare, fiind afină de gradul trei cu aceasta, fiind nepoată de frate a lui L.M., soţul autoarei.
Din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu a fost bunul personal al autoarei R.M. (în anul 1933 când bunul a fost cumpărat neexistând instituţia comunităţii de bunuri a soţilor).
Având în vedere făptui că autoarea R.M. a decedat în anul 1988, iar L.M., soţul său, a decedat anterior acesteia la data de 24 decembrie 1974, neputându-şi moşteni soţia, nu se poate susţine că imobilul în litigiu ar fi intrat în masa succesorală de pe urma autorului L.M., astfel încât reclamanta să poată pretinde că ar avea vocaţie succesorală la dobândirea acestui bun.
în ceea ce priveşte pretenţia apelantei de a dobândi calitatea de persoană îndreptăţită ca urmare a acceptării cesiunii de drepturi făcute de B.J.S. cu privire la bunurile imobile din România ce au aparţinut familiei M., Curtea a constatat ca neîntemeiată o asemenea apărare.
Astfel, nu s-a făcut dovada cu certificat de moştenitor (unicul mijloc de probă în dovedirea calităţii de moştenitor) că P.M., fiul autoarei R.M. şi a lui L.M., este moştenitor acceptant al mamei sale.
Deşi apelanta pretinde că a dovedit acest aspect cu certificatul emis la 8 mai 1990 de Curtea Supremă a Californiei - Statul Alameda, instanţa de apel nu a considerat ca fiind o probă legală acest certificat, întrucât acesta nu este apostilat şi nici tradus şi legalizat.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr.645/A din 2 decembrie 2009, nepublicată
| ← Act notarial emis în Italia. Atestarea unor declaraţii privind... | Înţelesul noţiunii de eroare materială. Întinderea... → |
|---|
