Certificat de moştenitor. Acţiune în constatarea nulităţii. Invocarea unui act normativ care nu era în vigoare la data deschiderii moştenirii. Inexistenţa unei fraudări a legii în cazul stabilirii corecte a calităţii de moştenitor

Comentarii

0

I. Instanţa de fond a reţinut că defunctul P.Ş. a decedat la 4 iulie 1942, succesiunea de pe urma sa fiind dezbătută la 6 martie 2003 de BNP N., care a eliberat certificatul de calitate de moştenitor nr. 13, în baza căruia unica moştenitoare a fost desemnată defuncta P.V.T.D., în calitate de soţie supravieţuitoare.

Reclamanta a invocat drept motiv de nulitate a certificatului de calitate de moştenitor frauda la lege, motivată prin aceea că la data deschiderii succesiunii nu era adoptată Legea nr. 319/1944, în baza căreia s-a stabilit calitatea de succesor legal a soţiei supravieţuitoare.

Modalitatea de întocmire a certificatului de calitate de moştenitor se supune legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte forma, fiind în mod corect eliberat de un notar public în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 36/1995. Constatarea calităţii de moştenitor cu vocaţie succesorală concretă se apreciază însă în raport de momentul deschiderii succesiunii şi, evident, în raport de legislaţia în vigoare la acea dată, deoarece legea civilă nu retroactivează.

Cu toate acestea, simpla menţionare eronată în cuprinsul actului a unui alt text de lege nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului, atât timp cât calitatea de moştenitor a fost corect stabilită în raport de normele de drept în vigoare la data deschiderii succesiunii, astfel spus nu se poate vorbi despre o fraudare a legii prin folosirea unor prevederi legale într-un anume sens, încât să fie eludate alte dispoziţii legale imperative. O atare situaţie s-ar putea constata doar în cazul în care prevederile Legii nr. 319/1944 ar fi contrare normelor legale în vigoare la momentul dezbaterii succesiunii.

în ceea ce priveşte calitatea de moştenitor a soţului supravieţuitor, instanţa a reţinut că la data decesului defunctului P.Ş. erau aplicabile dispoziţiile art. 679 C. civ. Astfel, rudele în grad succesibil erau rudele până la gradul IV inclusiv, conform art. 676 C. civ., astfel modificat prin Legea din 28 iulie 1921 privind impozitul progresiv pe succesiuni.

Textul de lege indicat în certificatul de calitate nu conţine prevederi contrare Codului civil pe aspectul modalităţii în care soţul supravieţuitor vine la moştenire, ci, dimpotrivă, în art. 1 menţionează că „în lipsa rudelor mai sus arătate (descendenţi, ascendenţi, colaterali până la gradul IV inclusiv), soţul supravieţuitor moşteneşte averea întreagă”, în timp ce art. 6 din acelaşi act normativ prevede că „dispoziţiile art. 676 C. civ. modificate prin art. 4 din Legea impozitului progresiv pe succesiuni, din 28 iulie 1921, prin care s-a restrâns ordinea succesorală până la gradul al IV-lea inclusiv, sunt şi rămân în vigoare”.

Aşadar, atât legea în vigoare la momentul deschiderii succesiunii, cât şi Legea nr. 319/1944 conţin aceleaşi dispoziţii, conform cărora, în lipsă de moştenitori până la gradul al IV-Iea inclusiv, soţul supravieţuitor moşteneşte întreaga avere.

Verificările efectuate de notarul public în ambele situaţii — constatarea calităţii în raport de norma generală ori în raport de Legea nr. 319/1944 — sunt aceleaşi, neputând fi vorba despre o încălcare a unor dispoziţii imperative ale legii pentru obţinerea de către pârâţi a unor foloase de care nu ar fi beneficiat altfel.

II. Tribunalul a mai reţinut că ceea ce a demonstrat apelanta este faptul că la momentul deschiderii succesiunii defunctului P.Ş. mai erau alţi succesibili, însă nu şi alţi moştenitori acceptanţi.

Dezbaterea succesiunii în acord cu dispoziţiile art. 679 C. civ., nu cu prevederile Legii nr. 319/1944, stabilea tot în favoarea soţiei supravieţuitoare calitatea de unic moştenitor, în condiţiile în care eventualul

descendent nu a făcut acte de acceptare a succesiunii în termenul prescris de lege.

Curtea a constatat că, într-adevăr, între Codul civil din 1924 şi Legea nr. 319/1944, cât priveşte drepturile soţului supravieţuitor, există deosebire: sub imperiul Codului civil, situaţia succesorală a soţului supravieţuitor era nefavorabilă, în sensul că el dobândea moştenirea lăsată de soţul defunct numai după ultimul colateral de gradul IV ori în lipsa unui fiu natural; prin Legea nr. 319/1944, soţul supravieţuitor vine în concurs cu ceilalţi moştenitori, cota sa de moştenire fiind individualizată în funcţie de clasa de moştenitori la care se raportează.

Cu toate acestea, atât legea în vigoare la data deschiderii succesiunii defunctului P.Ş. (Codul civil), cât şi Legea nr. 319/1944, în baza căreia a fost eliberat certificatul contestat, conţin aceleaşi dispoziţii, conform cărora, în lipsă de moştenitori până la gradul al IV-lea inclusiv, soţul supravieţuitor moşteneşte întreaga avere.

In speţă, verificările efectuate în raport de cele două norme legale conduc la aceeaşi concluzie, neputând fi vorba de o încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii de către pârâţi în scopul obţinerii, prin manopere dolosive, a unor foloase de care nu ar fi beneficiat altfel.

împrejurarea că Tribunalul, în conţinutul deciziei, a reţinut şi considerente legate de existenţa unui succesibil al defunctului P.Ş., de calitatea acestuia de moştenitor al tatălui său condiţionată de acceptarea succesiunii şi de consecinţele dezbaterii moştenirii în acord cu dispoziţiile art. 679 C. civ. nu este de natură să conducă la admiterea recursului.

în speţă, nu poate fi primită susţinerea recurentei, conform căreia orice succesibil al defunctului P.Ş., în gradul prohibit de lege, era şi moştenitor al acestuia. Chiar dacă termenul de acceptare a succesiunii era cu totul altul în reglementarea anterioară (art. 700 C. civ. fiind modificat abia prin Decretul nr. 73/1954, în temeiul căruia dreptul tuturor moştenitorilor de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni), această obligaţie exista; or, în speţă, deşi reclamanta a prezentat relaţii din care reiese existenţa unui fiu al defunctului P.Ş., în fapt nu a dovedit că acesta a acceptat succesiunea tatălui şi, prin aceasta, a înlăturat-o de la moştenire pe soţia supravieţuitoare P.V.T.D.

Vezi şi alte speţe de drept civil: