Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Posibilitatea solicitării de către avânzii-cauză. Interes. Calitate procesuală activă. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil
| Comentarii |
|
La data de 28 octombrie 1996 a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. 101 de BNP D.G. de pe urma defunctului V.G., decedat la
12 martie 1931, act în cuprinsul căruia se face referire că singurul moştenitor al acestuia este V.I.
Acest înscris a stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de BNP C.M.P., respectiv de BNP G.I.
Ulterior încheierii acestor convenţii, certificatul de moştenitor nr. 101/1996 a fost constatat nul absolut prin sentinţa civilă nr. 1983/24 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Cometu, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare.
Imobilul înstrăinat de V.I. a aparţinut tatălui acestuia V.G., autorul reclamanţilor L.I., L.S. şi L.(fostă L.)N., în prezent decedată.
Curtea de Apel a arătat că, deşi, în speţă, reclamanţii-pârâţi au făcut, în această fază procesuală, dovada calităţii de moştenitor de pe urma vânzătorului V.I., cum rezultă din actele prezentate anterior, aceştia nu au justificat interesul, respectiv folosul practic urmărit în urma promovării cererii de chemare în judecată.
Astfel, cum a reţinut şi prima instanţă, în cazul admiterii acţiunii, bunul înstrăinat, respectiv imobilul situat în comuna A., şos. Bucureşti -Urziceni, nr. 187, judeţul Ilfov (teren de 1500 mp şi construcţie), s-ar reîntoarce, cu efect retroactiv, în patrimoniul succesoral al defunctului
V.I., în calitate de vânzător şi, ulterior, deja, urmare a constatării nulităţii certificatului de moştenitor nr. 101/1996, prin care acesta era declarat unic succesor al defunctului V.G., în masa succesorală rămasă de pe urma bunicului reclamanţilor.
Or, în speţă, succesiunea lui V.G. nu a fost dezbătută şi, în situaţia în care s-ar proceda la deschiderea acesteia, reclamanţii-pârâţi, ca moştenitori ai defunctului V.I., ar culege succesiunea în concurs cu potenţialii succesori ai fiicei soţiei supravieţuitoare a lui V.G., numita B.D.
Pe de altă parte, în calitate de avânzi-cauză în raport cu cele două contracte a căror desfiinţare se solicită, reclamanţii-pârâţi sunt ţinuţi de actele încheiate de autorul lor, sens în care nu justifică un interes în formularea cererii de chemare în judecată şi, ca atare, calitate procesuală activă.
Interesul nu trebuie analizat în speţă doar prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de V.I. cu pârâţii-reclamanţi L., în sensul că nulitatea poate fi invocată de oricine are interes, ci, mai ales, prin raportare la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil, consacrat legal prin art. 973 C. civ.
C.A Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 235/A din 30 martie 2010
| ← Contract de împrumut. Garant plătitor. Drept de creanţă... | Bun indiviz înstrăinat de un coproprietar fără acordul... → |
|---|
