Comisie rogatorie. încheiere prin care se constată neefectuată comisia rogatorie. Atacare pe cale separată. Inadmi-sibilitate. Competenţa materială
| Comentarii |
|
Comisia rogatorie este o instituţie specifică dreptului procesual, prin intermediul căreia o altă instanţă decât cea care judecă procesul este împuternicită să administreze o probă. Această instanţă se pronunţă asupra comisiei rogatorii printr-o încheiere premergătoare, care poate fi atacată numai odată cu fondul.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 831/10.06.1996)
Prin încheierea din 29.09.1992, Curtea de Apel din Paris s-a adresat autorităţilor judiciare româneşti pentru a efectua o comisie rogatorie cu privire la pârâtul E.C., domiciliat în România.
Ministerul de Justiţie - Direcţia de Relaţii Internaţionale şi Protocol a stabilit că autoritate judiciară competentă a îndeplini comisia rogatorie Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Prin încheierea din 20.01.1994, judecătoria a constatat neefectuată comisia rogatorie şi a dispus restituirea lucrării, sub motiv că este absolut necesară prezenţa pârâtului la I.M.L. pentru a-i fi prelevate probe de sânge, în vederea stabilirii paternităţii minorei M.S. Constatându-se că pârâtul nu s-a prezentat nici la I.M.L., nici la instanţa de judecată, s-a ajuns la concluzia că se opune la efectuarea comisiei rogatorii.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei încheieri a fost admis de Tribunalul Municipiului Bucureşti - secţia a IlI-a civilă, care, prin decizia civilă nr. 1.084/1995, a desfiinţat încheierea şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei competente, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 169 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât comisia rogatorie a fost cerută de Curtea de Apel din Paris, înseamnă că ea trebuie să fie îndeplinită de o instanţă egală în grad cu aceasta, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 13/1995, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a constatat necompetenţa materială a Curţii, a desfiinţat decizia tribunalului şi a trimis cauza aceluiaşi tribunal, în vederea analizării admisibilităţii căii de atac a apelului.
Curea a reţinut că potrivit Convenţiei Franco-Română din 5.11.1974, comisia rogatorie se îndeplineşte pe teritoriul celuilalt stat de autorităţile judiciare competente. Or, în cazul în speţă, autoritatea judiciară competentă a administra o probă este judecătoria.
Mai înainte de a decide asupra instanţei competente în a efectua comisia rogatorie, tribunalul nu a analizat, chiar din oficiu dacă era admisibilă vreo cale de atac împotriva încheierii judecătoriei. Comisia rogatorie este o instituţie specifică dreptului procesual, prin intermediul căreia o altă instanţă decât cea care judecă în fond procesul este împuternicită să administreze o probă, ca o abatere de la principiul nemijlocirii.
Prin decizia civilă nr. 2.754/1995 a Tribunalului Municipiului Bucureşti - secţia a IH-a civilă s-a respins, ca inadmsibil, apelul formulat de pârât, cu motivarea că, potrivit art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt sau suspendat cursul judecăţii.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, recurs ce va fi respins, ca inadmisibil, cu aceeaşi motivare reţinută de tribunal prin decizia recurată, de vreme ce încheierea atacată nu face parte dintre cele care pot fi atacate separat.
| ← Citare. Domiciliu ales. Renunţare implicită. Consecinţe | Competenţă materială. Conflict negativ de competenţă.... → |
|---|
