Natura specifică a obligaţiei de întreţinere. Principiul libertăţii de voinţă. Solicitarea debitorului de înlocuire a întreţinerii cu o sumă de bani. Condiţii
| Comentarii |
|
Prin contractul încheiat cu creditorii, debitorii s-au obligat să le asigure celor dintâi întreţinere în natură zi de zi, cu toate cele necesare traiului, având în vedere că obligaţia de întreţinere pe care şi-au asumat-o are un caracter alimentar, iar termenelede executare a acesteia au un caracter esenţial, în sensul dispoziţiilor art. 1079 pct. 3 C. civ.
Obligaţia de întreţinere trebuie executată în natura ei specifică şi numai părţile, în virtutea libertăţii contractuale, pot conveni transformarea întreţinerii într-o sumă de bani reprezentând contravaloarea acesteia.
Pe de altă parte, o asemenea cerere de transformare aparţine de regulă numai creditorului întreţinerii, debitorul întreţinerii având şi el o asemenea posibilitate, dar numai dacă sunt îndeplinite două condiţii: executarea în natură să nu fie posibilă din cauza conduitei culpabile a celeilalte părţi şi să nu se opteze pentru rezoluţiunea contractului, ci pentru executarea acestuia prin echivalent, în sensul dispoziţiilor art. 1020 C. civ.
C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 1490 din 24 mai 2001, în Buletinul jurisprudenţei, Culegere de practică judiciară 2000-2001, p 131-132
Prin decizia civilă nr. 1490 din 24 mai 2001, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanţii P.C.C. şi P.C.C. împotriva deciziei civile nr. 567/A din 9 martie 2001, pronunţată de Tribunalul Timiş.
în motivarea deciziei, Curtea a reţinut că, prin decizia recurată, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 2175 din 25 septembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Lugoj, sentinţă prin care prima instanţă a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor B.A. şi N.F., în calitate de moştenitoare a pârâtei B.A., decedată pe parcursul judecării cauzei, şi a admis acţiunea reconvenţională din dosarul conexat, dispunând rezilierea contractului de întreţinere încheiat între reclamanţi şi pârâţii B.A. şi B.A. şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
S-a reţinut că între reclamanţi şi pârâţi s-a încheiat un contract de întreţinere prin care, în schimbul întreţinerii, constând în hrană zilnică, încălzitul şi iluminatul locuinţei, menajul gospodăresc zilnic, asistenţă medicală la nevoie şi medicamentaţia corespunzătoare, iar în caz de deces suportarea cheltuielilor de înmormântare potrivit obiceiului locului, pârâţii au transmis reclamanţilor nuda proprietate a imobilului, concomitent cu constituirea în favoarea lor a dreptului de uzufruct viager asupra imobilului.
După ce raporturile dintre părţi au decurs normal, datorită modului în care reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţiile, au apărut neînţelegeri, astfel încât tatăl reclamantului l-a agresat pe pârât, ceea ce i-a determinat pe pârâţi să refuze întreţinerea.
în aceste condiţii, reclamanţii au expediat pârâţilor în contul întreţinerii sume de bani ce nu au fost acceptate.
S-a mai reţinut că cererea pentru transformarea obligaţiei de întreţinere poate fi formulată numai de creditorul întreţinerii, iar cererea pentru rezilierea contractului de întreţinere este întemeiată, avându-se în vedere faptul că relaţiile dintre părţi au devenit tensionate şi nu sunt în interesul pârâţilor, care suferă de afecţiuni ce necesită un climat de linişte şi de siguranţă.
Prin recursul declarat împotriva acestei decizii, reclamanţii au solicitat modificarea ambelor hotărâri, iar în fond admiterea acţiunii principale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.
Analizând recursul declarat de reclamanţi, Curtea a apreciat că este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, între părţi s-au ivit neînţelegeri la scurt timp de la încheierea contractului de întreţinere, iar reclamanţii nu s-au mai prezentat la domiciliul pârâţilor pentru a le presta acestora întreţinere, în condiţiile în care au preluat toate bunurile pârâţilor şi s-au comportat ca adevăraţi proprietari.
Pârâţii s-au declarat nemulţumiţi de prestaţiile reclamanţilor, având în vedere friptul că au transmis proprietatea bunurilor lor în schimbul unei întreţineri efective, în natură, ce nu le-a mai fost asigurată.
Este adevărat că reclamanţii au expediat prin poştă sume de bani reprezentând contravaloarea întreţinerii, însă pârâţii nu le-au acceptat.
Cu toate că pentru transformarea întreţinerii într-o rentă lunară este necesar acordul părţilor, în speţă o astfel de iniţiativă a aparţinut numai reclamanţilor.
Or, prin contractul încheiat cu pârâţii, reclamanţii s-au obligat să le asigure celor dintâi întreţinere în natură zi de zi, cu toate cele necesare traiului, având în vedere că obligaţia de întreţinere pe care şi-au asumat-o are un caracter alimentar, iar termenele de executare a acesteia au un caracter esenţial, în sensul dispoziţiilor art. 1079 pct. 3 C. civ.
Ca urmare, debitorul fiind de drept în întârziere, creditorul poate cere rezilierea în caz de neexecutare.
Mai mult, locul prestării întreţinerii şi felul acesteia au fost stabilite de părţi de comun acord, la locuinţa pârâţilor.
în aceste condiţii, Curtea a apreciat că cele două instanţe au admis corect acţiunea reconvenţională din dosarul conexat şi au dispus rezilierea contractului de întreţinere.
Curtea a mai reţinut că obligaţia de întreţinere trebuie executată în natura ei specifică, iar numai părţile, în virtutea libertăţii contractuale, pot conveni transformarea întreţinerii într-o sumă de bani reprezentând contravaloarea acesteia.
Pe de altă parte, doctrina a statuat că o asemenea cerere de transformare aparţine numai creditorului întreţinerii, iar debitorul întreţinerii are şi el o asemenea posibilitate dacă sunt îndeplinite două condiţii, astfel: executarea în natură să nu fie posibilă datorită conduitei culpabile a celeilalte părţi şi să nu se opteze pentru rezilierea contractului, ci pentru executarea acestuia prin echivalent, în sensul dispoziţiilor art. 1020 C. civ.
Ca urmare, Curtea a apreciat că decizia recurată este temeinică şi legală, astfel încât se impune respingerea recursului declarat de reclamanţi ca neîntemeiat.
| ← Principiul libertăţii contractuale. Transformarea obligaţiei... | înţelesul noţiunii de întretinere. Posibilitatea aducerii la... → |
|---|
