înţelesul noţiunii de întretinere. Posibilitatea aducerii la îndeplinire prin plata unei sume de bani. Asigurarea îngrijirii permanente, conform nevoilor creditorului
| Comentarii |
|
1. înţelesul noţiunii de întreţinere trebuie să fie cât mai cuprinzător, debitorul întreţinerii asigurând creditorului cele necesare unui trai decent, chiar dacă beneficiarul obligaţiei are suficiente mijloace materiale.
2. Creditorul are facultatea, dar nu şi obligaţia de a consimţi la transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere.
Faptul că întreţinătoarea are în îngrijire şi un descendent cu handicap conduce ia concluzia că nici veniturile realizate şi nici timpul fizic nu îi permit să trimită suma de bani pentru întreţinerea creditoarei. Starea precară a sănătăţii şi vârsta înaintată a întreţinutei, faptul că este imobilizată la pat constituie elemente care atestă că are nevoie de îngrijire permanentă, iar transformarea obligaţiei în plata unei sume lunare nu are eficienţa prestării continue a îngrijirilor şi supravegherii sale eficiente.
C.A Ploieşti, s. civ. şi pt. cauze cu min. şi de fam., decizia nr. 606 din 10 iunie 2008,
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1306/07.02.2006 la Judecătoria Buzău, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
N.J., rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat la 29.09.2000 de B.N.I. G.F.S. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
în motivare, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere în favoarea pârâtei, urmând ca, în schimbul proprietăţii imobilului din Buzău, aceasta să îi presteze întreţinere, să o îngrijească cu tot ce avea nevoie în timpul vieţii, în caz de boală, iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului local.
A mai arătat reclamanta că a cunoscut-o pe pârâtă prin intermediul unor cunoştinţe şi aceasta i-a promis că se va muta în imobil pentru a o îngriji, convingând-o astfel să încheie contractul şi un testament în favoarea pârâtei. S-a învederat instanţei că, de aproximativ 3 ani, pârâta refuză să o îngrijească aşa cum ar trebui, conform clauzelor contractuale, refuză să o viziteze atunci când are nevoie de ea, nu îi cumpără alimente, spunându-i că are pensie şi poate să îşi cumpere singură, nu îi asigură medicamentele, nu o ajută să spele sau să facă ordine în casă. Mai mult decât atât, reclamanta a susţinut că, dacă îi reproşează pârâtei că nu o întreţine aşa cum i-a promis, aceasta o jigneşte şi o ameninţă cu bătaia, iar vecinii din jurul casei sunt cei care o ajută.
Prin cererea depusă la dosar la data de 20.07.2006, pârâta N.J. a arătat că şi dacă ar vrea nu mai poate să o întreţină pe reclamantă, dar că solicită obligarea acesteia la restituirea tuturor materialelor pe care le-a folosit la repararea casei şi manopera. în motivare, pârâta a arătat că, în luna iunie 2000, reclamanta B.N., care îi este verişoară, a rugat-o să o întreţină şi să îi îmbunătăţească imobilul, şi că, deşi a efectuat aceste lucrări, reclamanta a îndepărtat-o, după ce o soră vitregă s-a mutat în casă.
Ulterior, prin avocat, la data de 07.03.2006, pârâta a depus o nouă întâmpinare, precum şi o altă cerere reconvenţională, la data de 29.03.2006 precizând că înţelege să susţină şi să solicite numai cererea de transformare a obligaţiei de întreţinere într-o sumă de bani, iar nu şi obligarea reclamantei la restituirea materialelor de construcţii şi a manoperei pentru repararea imobilului.
în întâmpinare, pârâta a susţinut, în primul rând, că acţiunea ar fi lipsită de obiect cât timp cererea priveşte rezilierea unui act inexistent, iar în situaţia în care reclamanta înţelege să îşi modifice acţiunea, această cerere este nefondată, deoarece contractul nu s-a încheiat acum trei ani, de când pretinde reclamanta că nu mai este îngrijită, ci în anul 2000, conform testamentului autentificat sub nr. 3001, iar în condiţiile acestui act nu ar fi fost obligată să-i acorde niciun fel de întreţinere reclamantei. Obligaţia de întreţinere s-ar fi născut, arată pârâta, în anul 2005, la data de 2 iunie, când s-a încheiat contractul de întreţinere şi poate dovedi, cu martori, că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.
Referitor la imobilul care a făcut obiectul contractului, pârâta a susţinut că i-a adus numeroase îmbunătăţiri, înlocuindu-i acoperişul, în proporţie de 3/4, uşa de la intrare, a construit o sobă de teracotă, a refăcut tavanele interioare care erau degradate şi a gleduit pereţii, urmând ca, în situaţia desfiinţării contractului, să se adreseze instanţei pentru recuperarea sporului de valoare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A solicitat respingerea acţiunii privind rezilierea contractului, deoarece şi-a îndeplinit obligaţiile, chiar şi atunci când acestea nu existau, întrucât şi înainte şi după încheierea contractului i-a dus mâncare reclamantei în fiecare zi, a fost singura care s-a ocupat de gospodărie atunci când reclamanta şi-a rupt o mână, venind chiar şi de două ori pe zi, deşi locuieşte în N.
S-a învederat instanţei că, prin contract, nu i s-a dat pârâtei dreptul de a locui în imobil deoarece reclamanta şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager şi că doar a vizitat-o pe aceasta, cel puţin o dată pe zi, stare de fapt care a durat până în luna ianuarie 2006, când reclamanta, sfătuită de o soră din Buzău, care s-a mutat la domiciliul din Buzău, a decis să nu-i mai pornită să intre în imobil şi să refuze, astfel, întreţinerea pe care ar fi vrut să i-o asigure. Pentru aceste motive, pârâta a arătat că a notificat-o pe reclamantă, în scopul clarificării modalităţii prin care aceasta înţelege să-i fie prestată întreţinerea şi că i-a remis, prin poştă, suma de 30 de lei pentru întreţinerea datorată. Cât priveşte culpa, pârâta a susţinut că reclamanta este cea care îşi invocă propria culpă în susţinerea unui drept, ceea ce este inadmisibil, întârzierea în prestarea întreţinerii datorându-se, în mod exclusiv, refuzului reclamantei de a primi întreţinere şi că, din punct de vedere al neînţelegerii obligaţiilor asumate, teoria şi practica judiciară au recunoscut pentru creditorul întreţinerii, în primul rând dreptul de a solicita executarea în natură. De aceea, în temeiul principiului salvării actelor juridice legal încheiate, pârâta, pe cale reconvenţională, a solicitat transformarea obligaţiei de întreţinere într-o sumă de bani pe care să o achite periodic reclamantei, lunar, în raport de nevoile obişnuite ale acesteia şi de posibilităţile debitoarei.
Faţă de motivele invocate în întâmpinare, prin cererea depusă la 30.03.2006, reclamanta B.N. şi-a precizat acţiunea în sensul că, în baza art. 1020-1021 C. civ., solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat la 02.06.2005 la B.N.I. U.N., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta, prin aceeaşi cerere, a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, arătând că transformarea prestaţiilor din natură în echivalent bănesc nu poate avea loc cât timp creditorul întreţinerii nu a fost de acord cu modificarea contractului.
Prin sentinţa civilă nr. 2718/01.06.2006 Judecătoria Buzău a admis acţiunea principală având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională având ca obiect transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere, formulată de către pârâta-reclamantă N.J., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B.N.
A dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat la 02.06.2005 la B.N.P. U.N., încheiat între reclamanta B.N. şi pârâta N.J. şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul ca reclamanta B.N. să redobândească nuda proprietate asupra imobilului situat în municipiul Buzău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 02.06.2005, între reclamanta B.N., în calitate de creditor al întreţinerii, şi pârâta N.J., debitor, s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1344, cu privire la imobilul situat în Buzău, compus din casă de locuit în suprafaţă construită de 81 m, împreună cu 116,40 mp teren, precum şi 15,17 mp teren categoria folosinţă construcţie, situat în partea de sud a locuinţei, anexa gospodărească - magazie - în suprafaţă construită de 18,40 mp, împreună cu terenul aferent de 18,40 mp. Conform menţiunilor din contractul autentificat la 02.06.2005, la B.N.P. U.N., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin moştenire, potrivit certificatului de moştenitor nr. 922/1977 şi actului de partaj autentificat sub nr. 3314/1977.
întreţinerea a fost evaluată de către părţi la 50 de milioane de lei, în scopul satisfacerii taxelor legale, pârâta asumându-şi obligaţia ca, în schimbul proprietăţii transmise prin acest contract, să o întreţină şi să o îngrijească pe reclamantă cu tot ce va avea nevoie aceasta, pentru tot restul vieţii, să o îngrijească în caz de boală şi, la deces, să-i facă toate cele creştineşti necesare. S-a cerut notarea clauzei de uzufruct viager în favoarea reclamantei.
Creditoarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin acest contract, reclamanta B.N., şi-a întemeiat cererea de rezoluţiune a convenţiei pe nerespectarea obligaţiei de întreţinere asumată de către pârâtă şi, din analiza declaraţiilor coroborate ale martorilor J. (...) şi H.U.E., instanţa de fond a reţinut că, după încheierea contractului de întreţinere, pârâta N.J. nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le-a asumat, în sensul că nu-i acorda îngrijire reclamantei B.N., nu o întreţinea, pentru că nu-i asigura hrana zilnică, nu îi cumpăra medicamente, nu igieniza locuinţa, nu îi spăla îmbrăcămintea şi, mai mult decât atât, avea o atitudine necorespunzătoare faţă de reclamantă, adresându-i cuvinte jignitoare.
Instanţa a apreciat că declaraţiile martorilor propuşi de către reclamantă sunt reale şi fee dovada neîndeplinirii culpabile a obligaţiei de întreţinere ce-i revenea pârâtei, deoarece aceşti martori sunt vecini care locuiesc în aceeaşi curte cu reclamanta, au perceput în mod direct faptele relatate şi au fost persoane care i-au acordat îngrijire reclamantei, aflată la o vârstă înaintată, de 82 de ani, la care are nevoie de o îngrijire permanentă. în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor propuşi de pârâtă, respectiv D.K. şi E.O., instanţa a apreciat că aceste depoziţii nu fee dovada celor susţinute de către pârâtă, în sensul că reclamanta este cea care se face vinovată de îndeplinirea obligaţiei de întreţinere, prin refuzul de a primi întreţinerea, deoarece martorii au declarat evenimente pe care le-au perceput nu în mod direct, ci din relatări ale pârâtei şi care, oricum, nu se refereau la perioada de după încheierea convenţiei din 02.06.2005.
S-a constatat că înainte de încheierea contractului, pârâta a efectuat lucrări la imobilul care a făcut obiectul convenţiei, însă aceste îmbunătăţiri au fost făcute înainte de anul 2005 şi au avut în vedere testamentul pe care îl făcuse reclamanta în fevoarea pârâtei prin actul autentificat la 29.09.2000.
Instanţa de fond nu a dat eficienţă nici relatării martorului D.K., prin care acesta a susţinut că a însoţit-o pe pârâtă la imobilul reclamantei şi că a observat cum creditoarea a refuzat mâncarea adusă de către pârâtă, deoarece a reţinut că acest fept este ulterior introducerii acţiunii, iar atitudinea reclamantei, de a refUza îngrijirea după acest moment, este pe deplin justificată.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a considerat că în condiţiile art. 1020-1021 C. civ. s-a făcut dovada neîndeplinirii culpabile, de către pârâtă, a obligaţiei asumate prin contractul de întreţinere autentificat la 02.06.2005, astfel încât a admis acţiunea principală, a dispus rezoluţiunea contractului şi, ca efect al rezoluţiunii, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, reclamanta urmând să redobândească nuda proprietate asupra imobilului situat în municipiul Buzău.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea neconvenţională prin care s-a solicitat transformarea în bani a obligaţiei asumate prin contract, instanţa neputând respinge ca inadmisibilă această cerere, aşa cum a solicitat reclamanta, deoarece cererea poate fi admisibilă pentru a da eficienţă principiului salvării contractelor însă, în concret, în cauză s-a constatat că nu se poate dispune o astfel de transformare, deoarece pârâta a oferit o sumă modică pentru transformarea obligaţiei, respectiv de doar 30 de lei lunar, notificarea fiind făcută după introducerea acţiunii, respectiv la 3 martie 2006 şi, prin această modalitate, s-a reţinut că interesele reclamantei, aflată la o vârstă înaintată, nu pot fi satisfăcute deoarece aceasta are nevoie în permanenţă de îngrijire, întreţinere şi supraveghere.
împotriva acestei sentinţe a exercitat calea de atac, pe care a intitulat-o apel, pârâta N.J., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie şi considerând, în esenţă, că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, soluţia pronunţată fiind contrară celei prevăzute de lege şi teoria şi practica judiciară în materie. A solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii introductive şi admiterii cererii reconvenţionale, urmând a se dispune transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere, într-un cuantum lăsat la aprecierea instanţei.
In dezvoltarea motivelor s-a arătat că prima instanţă a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respectiv fără a rezolva în mod corect toate cererile şi apărările părţilor, întrucât nu a rezolvat în fapt şi în drept cererea privind transformarea obligaţiei de întreţinere într-o sumă de bani, dar nici apărarea sa referitoare la culpa invocată în apărare de partea adversă. Sub acest aspect s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare.
Pe fond, s-a învederat instanţei că nu au fost analizate toate motivele de fapt şi de drept invocate, că nu a fost valorificat probatoriul administrat, fiind înlăturate fără temei declaraţiile martorilor propuşi de pârâta-reclamantă şi neluate în seamă răspunsurile la interogatoriu, nefiind analizate nici aspectele referitoare la culpa reclamantei dar nici aspecte care se refereau la transformarea obligaţiei de întreţinere într-o sumă fixă, stabilită în numerar.
în privinţa probatoriului administrat s-a arătat că instanţa de fond nu a apreciat asupra faptului că reclamanta a refuzat întreţinerea după ce sora sa vitregă s-a mutat în imobil şi nici asupra faptului că întreţinerea i-a fost acordată în măsura posibilităţilor cunoscute de reclamanta-pârâtă, susţinându-se că s-a Scut dovada unor ajutoare substanţiale acordate atât în privinţa satisfacerii unor nevoi personale, cât şi în ce priveşte întreţinerea imobilului. în raport de aspectele de fapt şi de drept invocate, dar având în vedere şi principiul obligativităţii salvării contractelor legal încheiate, s-a concluzionat că au fost respectate clauzele contractuale şi că eventuala culpă revine părţii adverse, caz în care se impunea respingerea acţiunii principale sau, în subsidiar, să fie admisă în parte în măsura în care se admitea şi cererea reconvenţională, stabilindu-se de către instanţă nivelul contribuţiei băneşti în funcţie de nevoile reclamantei şi de posibilităţile pârâtei, dar ţinându-se cont că principalul criteriu îl constituie asigurarea unui nivel de trai cel puţin asemănător celui avut anterior încheierii contractului, apreciindu-se că instanţa de fond a greşit constatând că nivelul propus, în cuantum bănesc, ar fi insuficient, din moment ce existau posibilităţi de cuantificare a respectivei sume şi ea şi-a exprimat disponibilitatea de a se stabili un nivel acceptabil, necesar şi util, care să corespundă criteriilor legale pentru salvarea acestui contract.
Intimata B.N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a căii de atac, apreciind în principal că au fost analizate corect probele administrate şi din declaraţiile martorilor J. (...) şi H.E. a rezultat faptul că reclamanta se afla în pericol real, că aceasta nu era îngrijită, îi erau adresate cuvinte injurioase, nu îi erau cumpărate medicamente, chiar dacă se oferea să achite costul acestora, că vecinii erau cei care se preocupau mai mult de îngrijirea reclamantei decât debitoarea întreţinerii, făcându-se pe deplin dovada neîndeplinirii obligaţiei de către pârâtă, în timp ce depoziţiile martorilor propuşi de către pârâtă, ce nu au perceput personal relaţiile dintre părţi, nu se pot reţine şi nu se coroborează cu restul materialului probator administrat. S-a arătat că nu poate fi reţinută reaua-credinţă a reclamantei-pârâte şi nici un refuz nejustificat al acesteia de a primi întreţinere, deoarece pârâta-reclamantă a notificat-o şi a trimis o sumă de 300.000 ROL prin mandat poştal la o dată ulterioară înregistrării acţiunii de rezoluţiune a contractului de întreţinere.
în privinţa transformării obligaţiei de întreţinere în bani, s-a apreciat că aceasta nu este posibilă decât cu acordul părţilor, în caz de neexecutare a obligaţiei creditorul întreţinerii având facultatea, dar nu şi obligaţia, de a consimţi ca întreţinerea să fie convertită permanent sau temporar într-o sumă de bani pe care debitorul să o plătească pentru acoperirea totală sau parţială a obligaţiei de întreţinere cuvenită. Or, în cauză, s-a motivat că niciodată reclamanta nu a consimţit la această transformare în bani a obligaţiei de întreţinere, întrucât vârsta şi starea fizică nu îi permit o astfel de întreţinere transformată, iar pârâta nu a făcut dovada veniturilor sale, inclusiv martorii acesteia declarând că are o stare materială precară, aşa încât instanţa nu poate stabili dacă este sau nu în măsură să presteze această întreţinere.
Calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 2718/01.06.2006, pronunţată de Judecătoria Buzău a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 24.11.2006 şi a fost calificată ca fiind recurs.
Prin decizia nr. 846/26.12.2006, Tribunalul Buzău a respins recursul faţă de faptul că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de întreţinere asumată prin contract şi că nu se impunea admiterea cererii reconvenţionale, întrucât părţile nu au convenit aceasta.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, recurs ce a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, care a casat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Buzău, ca apel, deoarece greşit calea de atac a fost caracterizată drept recurs.
în urma examinării motivelor de apel, după casare, Tribunalul Buzău a pronunţat decizia civilă nr. 78 din 6 martie 2008, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta N.J.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că instanţa de fond a dat o interpretare corectă probelor, lămurind înţelesul noţiunii de întreţinere care trebuie să fie cât mai cuprinzător, debitorul obligaţiei asigurând creditorului cele necesare unui trai decent, chiar dacă beneficiarul obligaţiei are suficiente mijloace materiale pentru soluţionare.
împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen pârâta N.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 5,6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Arată recurenta că instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, respectiv asupra motivelor de apel invocate de aceasta. Astfel, nu sunt analizate toate motivele de apel, iar aşa-zisa analiză a unora dintre aceste motive reprezintă doar o reluare a argumentelor instanţei de fond, încălcându-se prevederile art. 261 C. proc. civ. şi ale art. 6 şi art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Totodată, instanţa nu s-a pronunţat nici asupra cererii reconvenţionale şi nici asupra completării şi refacerii probatoriului, procedând în acelaşi mod şi în analizarea excepţiei inadmisibilităţii, aşa încât se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Mai arată recurenta că în cauză existau suficiente elemente din care instanţa putea să concluzioneze asupra faptului că partea adversă a refuzat să mai primească ajutor după data la care sora vitregă s-a mutat la domiciliu, motiv pentru care, având în vedere aspectele de fapt şi de drept invocate în faţa instanţei de fond, cât şi principiul obligativităţii salvării contractelor legal încheiate, să aibă în vedere că aceasta a respectat clauzele contractuale şi că eventuala culpă revine reclamantei-intimate, aşa încât se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi pe fond admiterea apelului, respingându-se cererea introductivă, sau în subsidiar admiţându-se cererea reconvenţională.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi a normelor legale incidente în soluţionarea cauzei, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Creditorul are facultatea, dar nu şi obligaţia de a consimţi la transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere.
Din probele administrate rezultă că recurenta are în îngrijire şi un descendent cu handicap, ceea ce conduce la concluzia că nici veniturile realizate şi nici timpul fizic nu îi permit ca aceasta să trimită suma de bani pentru întreţinerea reclamantei-intimate.
Starea sănătăţii şi vârsta înaintată a reclamantei dovedesc faptul că, imobilizată la pat, are nevoie de îngrijire permanentă, transformarea obligaţiei într-o sumă lunară neavând eficienţa prestării continue a îngrijirilor şi supravegherii unui bolnav.
Concluzionând, Curtea a respins recursul ca nefondat, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← Natura specifică a obligaţiei de întreţinere. Principiul... | Forţa obligatorie a contractului. Limitele intervenţiei... → |
|---|
