Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare -cumpărare încheiat m temeiul Legii nr.4/1973
| Comentarii |
|
Reclamanţii HN şi HA au investit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.608/20.08.1975 încheiat între pârâţii SV şi SM cu fostul OJCVL (actual RAEDPP) Constanţa pentru frauda la lege şi pentru lipsa obiectului, respectiv imobilul nu era în circuitul civil.
S-au invocat dispoziţiile art.948 art.1310 Cod civil, art.42 şi urm. din Legea nr.4/1973.
Anterior acestei cauze, reclamanţii au formulat acţiune în revendicare.
în cauza de faţă bunul a intrat în proprietatea statului prin naţionalizarea prevăzută de Decretul nr.92/1950 astfel că el era scos din circuitul general.
Printre condiţiile cerute de art.948 cod civil pentru validitatea unei convenţii este şi aceea prevăzută la art.963 Cod civil potrivit căruia "numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract".
Aşadar, prin fraudă la lege, pârâţii au cumpărat o casă naţionalizată, proprietate de stat, temeiul invocat care a stat la baza contractului încheiat fiind Legea nr.4/1973.
Art.42 din Legea nr.4/1973 enumeră categoriile de locuinţe care se pot vinde, după ce s-a asigurat fondul de locuinţe pentru închiriere.
Art.43 din aceeaşi lege precizează modalitatea de vânzare a acestor locuinţe, arîtând că vânzarea se va face eşalonat, Consiliul de Miniştri aprobând anual lista clădirilor ce se puneau în vânzare.
Deşi art.43 precizează expres că vânzarea priveşte "locuinţe", la art.7 din HCM 880/1973 dat în aplicarea Legii nr.4/1973 modifică norma juridică din lege, în sensul că prevede, că aprobarea dată de Consiliul de Miniştri priveşte numărul de apartamente ce se propun a fi vândute şi lista clădirilor, altele decât blocuri, având un număr restrâns de apartamente cu confort sporit.
O astfel de reglementare nu se regăseşte în dispoziţiile Legii nr.4/1973, astfel că printr-o Hotărâre de Miniştri, act administrativ normativ dat în aplicarea unei legi, se încalcă principiul supremaţiei Legii, adăugându-se nepermis, la conţinutul acesteia.
Prin urmare, actul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 20.08.1975 între fostul OJCVL Constanţa cu pârâţii este lovit de nulitate absolută, întrucât s-a fraudat Legea nr.4/1973.
Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată, iar buna sau reaua-credinţă la încheierea actului nu are nici o relevanţă.
Opinie separată.
Referitor la nulitatea ce efectuează actul de vânzare - cumpărare a locuinţelor, încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art.41 - 44 din Legea nr.4/1973, apreciem că aceasta este o nulitate relativă, ce poate fi invocată numai de către părţile contractului şi în termenul legal de 3 ani.
Legea nr.4/1973, alături de posibilitatea construirii unei locuinţe cu ajutorul statului, prevede şi posibilitatea dobândirii în proprietate personală a unei locuinţe prin cumpărare din fondul de stat.
Potrivit art.42 din Legea nr.4/1973, Statul putea vinde, în primul rând, locuinţele din clădiri, în care există şi apartamente proprietate personală, casele mici, precum şi cele cu mai multe locuinţe, tip blocuri.
Nu puteau fi vândute sub sancţiunea nulităţii absolute de această dată, locuinţele aflate în administrarea directă a întreprinderilor şi organizaţiilor economice de stat, destinate persoanelor încadrate cu contract de muncă.
Locuinţa în litigiu nu facea parte din această categorie - interdicţia la înstrăinare neexistând.
întrucât vânzarea locuinţelor din fondul de stat, se făcea, potrivit legii, eşalonat, Consiliul de Miniştri aproba anual lista clădirilor ce se pun în vânzare, la propunerea comitetelor executive ale consiliilor populare, judeţene şi al municipiului Bucureşti (art.43 alin. 1 şi 2).
Prin art.7 din H.C.M. nr.880/1973 s-a precizat că se va aproba anual de către Consiliul de Miniştri - numărul de apartamente ce se propuneau a fi vândute şi numai în cazul clădirilor, altele decât blocuri, având un număr restrâns de apartamente cu un confort sporit, se aproba anual lista clădirilor ce se propuneau a fi vândute, cu avizul Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare, Ministerului Finanţelor şi Comitetului de Stat pentru Preţuri.
în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reţinut constant că, în lipsa aprobării vânzării locuinţei cu confort sporit de către Consiliul de Miniştri, contractul este lovit de nulitate absolută, deoarece are ca obiect un imobil care, legal, nu poate face obiectul vânzării. în schimb, contractul nu este lovit de nulitate, dacă apartamentul nu întruneşte condiţiile de suprafaţă, dotări şi finisaje, prevăzute cumulativ de lege, pentru a constitui apartamentul cu confort redus.
Elementele care caracterizau "locuinţa cu confort sporit" erau determinate la pct.16 din anexa nr.2 la Decretul nr.93/1997, locuinţa în litigiu nefacând parte din această categorie.
Conform art. 1 169 Cod civil cel care afirmă trebuie să dovedească, iar recurenţii reclamanţi nu au produs nici o dovadă, în acest sens.
Prin urmare, nefiind vorba de vânzarea unei "locuinţe cu confort sporit", contractul de vânzare - cumpărare nu este lovit de nulitate în lipsa aprobării vânzării locuinţei de către Consiliul de Miniştri.
Curtea de Apel Constanţa - decizia civilă nr. 1 725/30 octombrie 2001
| ← Contract de vânzare - cumpărare. Cauza ilicită. Nulitate | Anularea contractului de vânzare - cumpărare nu poate f!... → |
|---|
