Contract de vânzare - cumpărare. Terţ dobânditor înscris în cartea funciară
| Comentarii |
|
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 143/19 decembrie 1996, încheiat în baza Legii nr.112/1995, reclamanţii au cumpărat de la RAGCL Tg.Mureş locuinţa situată în Tg.Mureş, Str.I.Maniu nr.12 (filele 10-12 fond).
Prin sentinţa civilă nr. 1698/4 februarie 1998 a Judecătoriei Tg.Mureş (fila 13 fond), rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că imobilul din litigiu a fost naţionalizat abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr.92/1950 şi pe cale de consecinţă s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în favoarea antecesorilor pârâtei, Statul Român fiind obligat să predea în natură reclamantei imobilul. în baza sentinţei menţionate, pârâta şi-a intabulat dreptul de proprietate imobiliară în CF 90238 Tg.Mureş (fila 25 fond), cu efect constitutiv de drepturi reale şi opozabilitate erga omnes (art.26 din Legea nr. 1 15/1938). De menţionat că reclamanţii nu şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului cumpărat de la RAGCL Tg.Mureş şi la data de 10 iulie 1997 pârâta a promovat acţiunea civilă de drept comun pentru revendicarea imobilului, după apariţia H.G. nr. 1 1/1997, anunţând în scris despre acest fapt pe reclamanţi.
în baza celor expuse, pârâta apare faţă de reclamanţi ca un terţ dobânditor înscris în cartea funciară şi acţiunea în prestaţie tabulară faţă de aceasta poate fi admisă numai în condiţiile art.25 din Legea nr. 1 15/1938, respectiv cel care cere prestaţia să fi avut posesiunea imobilului, actului juridic de dobândire să fi fost anterior cel al terţului dobânditor, iar acesta din urmă să fi dobândit imobilul cu titlul gratuit sau să fi fost de rea credinţă. Dacă primele două condiţii sunt favorabile reclamanţilor, cu privire la a treia condiţie, nu se poate susţine că pârâta 1-a dobândit gratuit prin hotărâre judecătorească ("gratuitatea justiţiei" în opinia recurenţilor) şi nu a fost de rea credinţă, exercitând dreptul legal de redobândire a imobilului în natură după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1 1/1997.
De altfel, pârâta s-a conformat dispoziţiilor art.46 din Legea nr. 1 15/1938, procedând la întabularea dreptului real în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Referirea recurenţilor la dispoziţiile art.17 din Legea nr. 1 15/1938, detaliată în expunerea motivelor de recurs, nu poate fi primită, întrucât dispoziţiile art.24 şi 25 din lege nu sunt dispoziţii derogatorii în materia dedusă judecăţii ci de validare a unui antecontract faţă de părţile contractante sau terţul dobânditor. Ori, în pofida posesiunii asupra contractului din litigiu exercitată de reclamanţi şi a acordului de voinţă intervenit între aceştia şi RAGCL Tg.Mureş, nu se poate reţine reaua credinţă a pârâtei şi dobândirea imobilului în mod gratuit, pentru ca, convenţia iniţială să fie opozabilă. în acest sens, potrivit art. 1295 alin.2 din Codul civil, drepturile ce rezultă dintr-o vânzare imobiliară între părţi, nu sunt opozabile unei a treia persoane, dacă nu a intervenit transcripţiunea (înscrierea) actului în cartea funciară.
Ca atare, instanţa de apel în mod corect a statuat că titlul de proprietate al reclamanţilor este lipsit de efecte juridice şi nu poate îngrădi dreptul de proprietate al pârâtei dobândit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în favoarea acesteia pledând şi dispoziţiile art.33 din Legea nr. 1 15/1938.
Faţă de cele ce preced recursul declarat de către reclamanţi este nefondat şi în consecinţă urmează a fi respins ca atare, nefiind realizat motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, care să justifice reformarea totală sau parţială a hotărârii atacate.
Curtea de Apel Tg.Mureş - decizia civilă nr.498/R din 29 mai 2002
| ← Drept de retenţie. Condiţii pentru acordare | Contract de vânzare - cumpărare. Cauza ilicită. Nulitate → |
|---|
