Contract de vânzare - cumpărare. Cauza ilicită. Nulitate
| Comentarii |
|
Reclamantul a chemat în judecată trei pârâţi, solicitând instanţei să constate nulitatea contractului de vânzare - cumpărare a unui apartament, pe care primii doi pârâţi l-au închaiat cu cel de-al treilea.
în motivarea cererii se arată că reclamantul a cumpărat un apartament de la pârâtul SC în anul 1991, împrejurare stabilită în mod definitiv şi irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, însă pârâţii, cu rea credinţă, au vândut apartamentul a doua oară, celuilalt pârât.
Judecătoria Piteşti a respins acţiunea, reţinând că reclamantul şi pârâtul DC deţin titluri de proprietate cu privire la apartamentul în litigiu, situaţie în care reclamantul are posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului, ce face imposibilă acţiunea în constatare, care are un caracter subsidiar, date fiind dispoziţiile art. 1 11 Cod procedură civilă.
Admiţând apelul formulat de reclamant, Tribunalul Argeş a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că reclamantul este şi posesorul apartamentului în litigiu, situaţie în care nu poate formula o acţiune în realizarea dreptului (în revendicare).
Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamant constatând că nu sunt cauze de nulitate ale contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părţi, iar în măsura în care va fi tulburat în exercitarea dreptului său de proprietate, reclamantul va putea să-şi apere titlul său, promovând o acţiune în revendicare.
Tribunalul Argeş a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, motivând soluţia în sensul nedovedirii relei credinţe a celui de-al doilea cumpărător şi că vânzarea lucrului altuia nu constituie cauză de nulitate.
Investită cu soluţionarea recursului reclamantului, Curtea de apel a modificat decizia şi sentinţa, iar pe fond a admis acţiunea aşa cum a fost formulată şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare — cumpărare, în temeiul art.948 Cod civil, act încheiat între pârâţi în anul 1998.
Considerentele deciziei reţin existenţa relei credinţe a părţilor între care a intervenit a doua vânzare, întrucât din probele administrate rezultă că pârâtul a cunoscut situaţia juridică a apartamentului în litigiu şi împrejurarea că aceasta este în posesia şi folosinţa reclamantului de la data cumpărării.
S-a statuat astfel că lucrul vândut este proprietatea altei persoane, părţile contractante fiind în cunoştinţă de cauză, astfel încât convenţia are o cauză ilicită şi în temeiul art.948 din cod civil este nulă.
Decizia pronunţată de Tribunal fiind nelegală, recursul a fost admis în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării deciziei şi sentinţei şi admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Piteşti - decizia civilă r.254/R/08.02.2002
| ← Contract de vânzare - cumpărare. Terţ dobânditor înscris... | Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare... → |
|---|
