Contestaţia la executare propriu-zisă. Lipsa criteriului valoric în determinarea competenţei materiale. Competenţa instanţei de executare
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 400 alin. (1), art. 373 alin. (2)
Prezenta cerere reprezintă o contestaţie la executare propriu-zisă, care potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., se introduce la instanţa de executare. Instanţa de executare este, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Din actele de executare depuse de contestatoare la dosar rezultă că instanţa de executare este Judecătoria Turnu Măgurele.
C.A Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 67 din 3 mai 2010 (irevocabilă - nepublicată)
Prin sentinţa comercială nr. 194 din 12.10.2009 pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu de instanţă.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe debitoarea SC K. SRL, şi creditoarea SC C.E.L. I.F.N. SA, în contradictoriu cu C.E.B. SA, în favoarea Tribunalului Teleorman spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 2218 din 329 din 2009 din 6 august 2009 debitoarea SC K. SRL cu sediul în mun. Constanţa, strada Celulozei, nr. 7, C 1, judeţul Constanţa în contradictoriu cu C.E.B. SA sediul în Bucureşti, a formulat contestaţie la executare împotriva executării începută în dosarele 420 din 2009, 421 din 2009, 422 din 2009, 423 din 2009 şi 424 din 2009 ale executorului bancar F. I. - executor bancar la C.E.B. SA în temeiul încheierilor din data de 14.07.2009 pronunţată în dosarele nr. 2044 din 329 din 2009, 2045 din 329 din 2009, 2046 din 329 din 2009, 2047 din 329 din 2009 şi 2043 din 329 din 2009 solicitând anularea tuturor formelor de executare şi cerere de suspendare a executării până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare.
în motivarea contestaţiei la executare, debitoarea a arătat că la cererea C.E.B. SA prin încheierile din data de 14.07.2009 pronunţată în dosarele nr. 2044 din 329 din 2009, 2045 din 320 din 2009, 2046 din 329 din 2009, 2047 din 329 din 2009 şi 2043 din 329 din 2009 instanţa a dispus încuviinţarea executării silite privind pe creditorul C.E.B. SA şi debitorul SC K. SRL efectuată în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de leasing financiar nr. 8939 din 30.11.2007.
Executorul judecătoresc prin somaţia de plată a notificat pe debitoare ca în baza cererii de executare silită încuviinţată de Judecătoria Turnu Măgurele prin încheiere în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de leasing financiar nr. 8939 din 30.11.2007 şi facturile emise în baza contractului de leasing financiar nr. 8939 din 30.11.2007 să plătească în 30 de zile sumele cuprinse în notificare. A arătat că a încheiat cu C.E.B. SA contractul de leasing financiar nr. 8939 din
30.11.2007 la care anexa 1 era scadenţarul plăţii creditului. Din cauza crizei financiare nu a mai putut achita ratele aferente contractului.
C.E.B. SA a notificat-o din data de 06.03.2009 că dacă în termen de
5 zile nu achită ratele contractul este reziliat de plin drept. După trecerea acestui termen de 5 zile i-a facturat 3 rate şi penalităţile aferente deşi contractul era reziliat de plin drept. Astfel suma de 2,4 milioane Ron mai mult de 1,5 milioane Ron reprezintă rate facturate după reziliere de plin drept. Corespunzător celor 3 rate facturate după rezilierea de plin drept şi penalităţile se diminuează corespunzător.
De asemenea i-a solicitat şi plata a 5.421.093 Euro plus T.V.A. reprezentând daune interese deşi contractul prevede că se poate solicita „daune interese o sumă egală cu partea rămasă neachitat din valoarea contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală până la acoperirea pierderilor finanţatorului. Astfel, aceste daune interese nu au un caracter cert şi lichid întrucât nu pot fi determinate pierderile creditoarei atât cu privire la existenţa cât şi în ceea ce priveşte cuantumul lor. A arătat că art. 379 C. proc. civ. defineşte creanţa certă ca fiind „aceea a cărei existenţă rezultă din însuşii actul de creanţă şi din alte acte, chiar neautentice emanate de debitor sau recunoscute de dânsul”.Potrivit art. 379 alin. (4) C. proc. civ. creanţa este lichidă atunci când „câtimea ei este determinată prin însăşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă şi al altor acte neautentice, fie emanând de ia debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.
Pentru a fi cerute atât daunele interese cât şi penalităţile trebuie să fie lichide, determinate. Această determinare se poate face pe baza clauzelor penale convenite de părţi în convenţia lor pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor. Nu poate susţine creditoarea că „câtimea ei este determinată prin însăşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţa sa şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.
La data de 18 august 2009 creditoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare. A invocat creditoarea pe cale de excepţie, în temeiul art. 137 C. proc. civ. lipsa calităţii procesuale pasive a C.E.B. SA deoarece cererea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A învederat că între reclamanta SC K. SRL şi C. E.B. SA nu a existat şi nu există nici un raport juridic care să nască drepturi şi obligaţii, întrucât acesta nu este şi nu a fost clientul Băncii şi nu a adresat niciodată o cerere de creditoare în vederea obţinerii vreunui împrumut. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic. Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana intimatei şi cel obligat în acelaşi raport juridic.
La termenul din 12 octombrie 2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a instanţei.
Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa a constatat următoarele: între debitoarea SC K. SRL Constanţa şi creditoarea SC C.E.L. I.F.N. SA s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 8939 din 30.11.2007 având ca obiect achiziţionarea şi transmiterea către finanţator a dreptului de folosinţă şi posesiei bunului, conform prevederilor acestui contract, bun descris în anexa 1 către utilizator pe o anumită perioadă stabilită, în schimbul plăţii unei rate de leasing denumită redevenţă, cu obligaţia utilizatorului de a cumpăra bunul, la expirarea duratei contractului de leasing, după achitarea tuturor datoriilor existente în baza prezentului contract, în conformitate cu actele normative în vigoare şi clauzele contractului.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2510 din 06.03.2009 creditoarea SC C.E.L. I.F.N. SA a notificat pe debitoare că suma datorată de aceasta este în cuantum de 1.141.789,7 lei reprezentând 3 rate de leasing neachitate.
Prin somaţia de plată imobiliară nr. 1 din 24 iulie 2009 în dosar de executare nr. 420 din 2009 în baza cererii de executare silită imobiliară a creditoarei SC C.E.L. I.F.N. SA, încuviinţată de Judecătoria Turnu Măgurele prin încheierea din data de 14 iulie 2009 în dosar 2044 din 329 din 2009 în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de leasing financiar nr. 8939 din 30.11.2007 împreună cu facturile emise în baza contractului de leasing financiar şi neîncasate, debitoarea a fost somată să execute obligaţiile asumate potrivit prevederilor menţionate în titlurile executorii şi să achite sumele de: suma de 2.486.042,89 lei reprezentând facturi neachitate conform clauzelor art. 3.2, art. 4 şi art. 4.3 din contractul de leasing financiar; suma de 231.403,91 lei reprezentând penalităţi de întârziere conform clauzei art. 5.2 din contractul de leasing financiar; suma de 5.421.093,15 Euro + T.V.A.(1.030.007,69 Eur) = 6.451.100,84 Euro reprezentând daune interese, principalul rămas de achitat din valoarea contractului de leasing conform art. 41 din contract, creanţe calculate la data de 9 iulie 2009, precum şi a dobânzilor legale până la recuperarea integrală a datoriei, a cheltuielilor de executare, creanţă ce se va actualiza, plus dobânzile aferente până la achitarea întregului debit, precum şi a cheltuielilor de executare, către creditoarea SC CE. L. I.F.N. SA
Având în vedere valoarea titlului executoriu contestat, valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă (6.000.000 Euro fară T.V.A.), valoarea debitului urmărit: 2.486.042,89 lei reprezentând facturi neachitate; 231.403,91 lei reprezentând penalităţi de întârziere; 6.451.100,84 reprezentând daune interese, valoarea debitului contestat şi că potrivit art. 2 C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, instanţa, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu de instanţă şi în temeiul art. 158 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe debitoarea SC K. SRL Constanţa, creditoarea SC C.E.L. I.F.N. SA Bucureşti şi C. E.B. SA Bucureşti, în favoarea Tribunalului Teleorman spre competentă soluţionare.
Prin sentinţa comercială nr. 177 din 08.03.2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman S. civ. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman invocată de pârâta C.E.B. SA
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.
S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea oricărei proceduri, cât şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a hotărî cu privire la conflictul de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 2218 din 329 din 2009 din 6 august 2009, debitoarea SC K. SRL, cu sediul în Constanţa, în contradictoriu cu pârâta C.E.B. SA, cu sediul în Bucureşti, a formulat contestaţie la executare împotriva executării începută în dosarele 420 din 2009, 421 din 2009; 422 din 2009; 423 din 2009 şi 424 din 2009 ale executorului bancar F.l. - executor bancar la C.E.B. SA, în temeiul încheierilor din data de 14.07.2009 pronunţate în dosarele nr. 2044 din 329 din 2009; 2045 din 329 din 2009; 2046 din 329 din 2009; 2047 din 329 din 2009 şi 2043 din 329 din 2009, solicitând anularea tuturor formelor de executare şi cerere de suspendare a executării până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul contestaţiei la executare.
Prin sentinţa comercială nr. 194 din 12 octombrie 2009 Judecătoria Turnu Măgurele a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe debitoarea SC K. SRL, cu sediul în Constanţa, în contradictoriu cu C.E.B. SA în favoarea Tribunalului Teleorman.
Judecătoria a reţinut că, având în vedere valoarea titlului executoriu contestat, valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă (6.000.000 euro fără T.V.A.) şi că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile de natură comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Teleorman.
în şedinţa publică din 8 martie 2010, pârâta C.E.B. SA a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman.
Potrivit art. 400 C. proc. civ. - contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
Potrivit art. 373 alin. (2) - instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin coroborarea celor 2 texte, rezultă că soluţionarea cauzei revine Judecătoriei Turnu Măgurele şi tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman invocată de pârâta C.E.B. SA
Constatându-se existenţa unui conflict negativ de competenţă, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul în conformitate cu dispoziţiile art. 21 C. proc. civ., a dispus suspendarea, din oficiu, orice procedură şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă potrivit art. 21 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ..
Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, constată competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prezenta cerere reprezintă o contestaţie la executare propriu-zisă, care potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., se introduce la instanţa de executare.
Instanţa de executare este, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Din actele de executare depuse de contestatoare la dosar rezultă că instanţa de executare este Judecătoria Turnu Măgurele.
Faţă de prevederile legale sus-menţionate, se constată că în mod legal a considerat Tribunalul Teleorman că instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia este Judecătoria Turnu Măgurele.
în consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Curtea a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.
| ← Acţiune în rezoluţiunea antecontractului de... | întoarcerea executării. Modul de stabilire a competentei... → |
|---|
