Acţiune în constituirea unei ipoteci. Obligaţie principală comercială. Competenţa materială a instanţei comerciale
| Comentarii |
|
C. com., art. 4
Având în vedere calitatea de comerciant a reclamantei, prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 C. com. şi faptul că ipoteca reprezintă o garanţie reală imobiliară care însoţeşte obligaţia principală pe care debitorul o are faţă de creditor, obligaţie decurgând din actele juridice dintre părţi care, de asemenea potrivit art. 4 C. com., au caracter comercial, apreciază că prezentul litigiu este unul comercial.
C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 22 din 8 februarie 2010 (irevocabilă - nepublicată)
Prin sentinţa comercială nr. 11940 din 7.10.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta J.S.S.I. APS a solicitat, în contradictoriu cu pârâta N.M.A., să se constate că este îndreptăţită la constituirea ipotecii asupra unui imobil situat în Com. Corbeanca, în temeiul convenţiei încheiate între părţi şi să se dispună înfiinţarea ipotecii asupra acestui imobil în favoarea reclamantei şi înscrierea acesteia în cartea funciară, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1746, 1748, 1749, 1772-1799 şi art. 969 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2279 din 2009, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Comerciale a Tribunalului Bucureşti, apreciind că reclamanta are calitatea de comerciant şi că acţiunea are caracter contractual, contractul fiind comercial şi fiind incidente dispoziţiile art. 4 şi 7 C. com.
Tribunalul a considerat că este întemeiată excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie pusă în discuţia părţilor din oficiu.
A reţinut în acest sens că acţiunea în prestaţie tabulară întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, ca şi cea vizând instituirea şi înscrierea ipotecii asupra unui imobil (întemeiată pe dispoziţiile art. 1746 şi urm. C. civ. are caracter esenţialmente civil, independent de calitatea părţilor în litigiu, independent de caracterul legal sau convenţional al ipotecii şi indiferent de calitatea părţilor contractului de ipotecă.
Pornind de la definiţia ipotecii ca fiind un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii, potrivit art. 1746 C. civ., s-a considerat că litigiilor ce vizează dreptul de ipotecă nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 C. com., întrucât ipoteca definită ca şi convenţională are caracter civil.
S-a apreciat că judecătoria în raza căreia este situat imobilul este competentă să soluţioneze cauza, motiv pentru care, în baza art. 158-159 C. proc. civ. tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea şi, în consecinţă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., constată că, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, litigiul este într-adevăr întemeiat pe dispoziţiile art. 1746 şi urm. C. civil. Dar, având în vedere calitatea de comerciant a reclamantei, prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 C. com. şi faptul că ipoteca reprezintă o garanţie reală imobiliară care însoţeşte obligaţia principală pe care debitorul o are faţă de creditor, obligaţie decurgând din actele juridice dintre părţi care, de asemenea potrivit art. 4 C. com., au caracter comercial, apreciază că prezentul litigiu este unul comercial. Faţă de precizarea reclamantei cu privire la suma garantată prin instituirea ipotecii în cauză, rezultă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa materială a Tribunalului Bucureşti - s. com..
în consecinţă, în temeiul art. 20 şi 22 C. proc. civ., Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Articolul 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a fost abrogat de către Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil. Prin urmare, până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la suma de 500.000 RON vor fi judecate de către judecătorii, iar cererile care depăşesc această valoare vor fi judecate de către tribunale, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. De asemenea, cererile neevaluabile în bani în raporturile dintre profesionişti vor fi judecate, în principiu, de către judecătorie cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii derogatorii.
| ← Acţiune în evacuare. Competenţa instanţei civile. Calitatea... | Cerere de ridicare a măsurii asigurătorii a sechestrului... → |
|---|
