Contract de cesionare de drepturi litigioase în schimbul întreţinerii. Decesul creditorului întreţinerii intervenit după 4 zile. Nedovedirea absenţei cauzei
| Comentarii |
|
1. Tribunalul a reţinut că prin contractul de comodat autentificat de BNP L.G., pârâta Ş.R.A. i-a împrumutat numitei C.A., cu titlu gratuit, folosinţa apartamentului nr. 153 situat în Bucureşti, Str. L.P. nr. 7, bl. 62, sector 3.
Prin contractul de cesionare de drepturi litigioase autentificat de BNP N., C.A. a cedat pârâtei Ş.R.A.(fostă M.) cota de 1/2 din drepturile litigioase ce i se cuveneau cu privire la imobilul situat în Bucureşti, Şos. A. nr. 145, sector 5, compus din teren în suprafaţă de 15.184 mp şi construcţia edificată pe acesta în schimbul sumei de 18.770.000.000 ROL, preţ în schimbul căruia pârâta Ş.R.A. s-a obligat să presteze întreţinere în favoarea numitei C.A. până la sfârşitul vieţii acesteia.
în contract s-a mai menţionat că C.A. a dobândit dreptul litigios în baza deciziei civile nr. 1219/2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 14 martie 2005 a decedat C.A., iar prin certificatul de moştenitor testamentar nr. 61/2005 emis de BNP N. s-a constatat că de pe urma defunctei C.A. a rămas pârâta Ş.R.A. în calitate de legatar universal.
Prin sentinţa civilă nr. 1058/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul V.N.R.C., în contradictoriu cu pârâta Ş.R.A., s-a anulat parţial certificatul de moştenitor testamentar nr. 61/2005 emis de BNP N. şi s-a constatat că moştenitorii defunctei C.A. sunt Ş.R.A., în calitate de legatar universal cu o cotă de 1/2 şi V.N.R.C., în calitate de fiu cu o cotă de 1/2.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat I.A.G. Ia data de 8 august 2005, pârâtul V.N.R.C. s-a obligat să vândă reclamanţilor S.A. şi M.M. cota de 1/4 din imobilul situat în Bucureşti, Şos. A. nr. 145, sector 5, compus din teren în suprafaţă de 15.184 mp şi construcţia edificată pe acesta în schimbul sumei de 100.000 Euro.
în speţă, reclamanţii au invocat nulitatea absolută a contractului de cesionare de drepturi litigioase autentificat de BNP N. pe calea unei acţiuni oblice întemeiate pe dispoziţiile art. 974 C. civ. pentru lipsa cauzei. Nulitatea absolută a unui act poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes.
Acţiunea oblică este acea acţiune în justiţie prin care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său.
în speţă, reclamanţii sunt creditorii pârâtului V.N.R.C., aşa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat
I.A.G. la data de 8 august 2005, iar acesta din urmă, în calitate de moştenitor al defunctei C.A. avea posibilitatea şi interesul de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de cesionare de drepturi litigioase autentificat de BNP N.
Astfel, în cazul în care s-ar dispune anularea contractului de cesionare de drepturi litigioase autentificat de BNP N., pârâtul sau reclamanţii pe calea acţiunii oblice ar putea solicita şi anularea eventualelor acte subsecvente.
Deoarece părţile au încheiat contractul în cunoştinţa şanselor de câştig-pierdere, iar hazardul poate determina o disproporţie între prestaţii, părţile nu pot reclama disproporţia existentă între prestaţiile lor.
In speţă, obligaţia pârâtei Ş.R.A. depindea atât de durata vieţii lui C.A., dar şi de obiectul prestaţiei, variabil în funcţie de nevoile zilnice ale acesteia sau de alţi factori care pot influenţa întinderea prestaţiilor.
De asemenea, obligaţia lui C.A. avea caracter aleatoriu, întrucât aceasta nu a garantat existenţa dreptului cedat, căci acest lucru ar fi echivalat cu garantarea câştigării procesului, ceea ce nu este posibil.
Faţă de cele menţionate mai sus, Tribunalul a avut în vedere că, fiind un contract aleatoriu, pentru ambele părţi, acestea nu pot invoca nulitatea contractului ca urmare a disproporţiei dintre prestaţii.
Tribunalul a avut în vedere că se poate dispune anularea contractului pentru lipsa cauzei datorată lipsei contraprestaţiei numai în situaţia în care pârâta Ş.RA. ar fi cunoscut că C.A. suferea de o afecţiune gravă care ar fi condus implicit la decesul acesteia într-o perioadă scurtă de timp, însă în speţă, reclamanţii nu au propus probe din care să reiasă acest aspect, deşi sarcina probei le revenea potrivit art. 1169 C. civ.
Pe de altă parte, Tribunalul a avut în vedere că din probele administrate în cauză reiese că înainte de încheierea contractului de cesionare, pârâta i-a oferit numitei C.A., cu titlu gratuit, folosinţa apartamentului nr. 153 situat în Bucureşti, Str. L.P. nr. 7, bl. 62, sector 3 şi că aceasta a prestat întreţinerea.
Astfel fiind, Tribunalul a constatat că pârâta a prestat întreţinere în favoarea lui C.A. şi înainte de perfectarea contractului de cesiune, astfel că nu se poate reţine faptul că pârâta ar fi urmărit prin încheierea contractului, respectiv obţinerea unui folos fără a efectua o prestaţie în schimbul acestuia.
II. Examinând sentinţa apelată, Curtea a constatat că apelul este nefondat.
Curtea a constatat că în mod corect Tribunalul a calificat actul bilateral contestat ca fiind un contract sinalagmatic, cu titlu oneros şi aleatoriu, criticile apelanţilor privind acest aspect neputând fi primite.
Trebuie astfel remarcat, în prealabil, că prin motivele de apel formulate în cauză apetanţii-reclamanţi susţin că natura juridică a contractului este una sinalagmatică, având în vedere că „părţile cunoşteau încă de la începutul perfectării lui, întinderea drepturilor şi a obligaţiilor”, precum şi faptul că ambele părţi urmăreau „să obţină o contraprestaţie decurgând din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor pe care şi le-au asumat”.
Or, împrejurarea că în speţă contractul perfectat de părţi este un contract bilateral (sinalagmatic), deoarece prin încheierea actului se dă naştere la obligaţii reciproce între părţi, nu exclude calificarea sa ca un contract aleatoriu, fiind evidentă confuzia în care se află apelanţii cu privire la aceste aspecte.
Contractul de întreţinere fiind aleatoriu, întinderea avantajului reciproc ce revine părţilor nu poate fi determinată în momentul încheierii acestuia şi, evident, nu există o echivalenţă a prestaţiilor.
împrejurarea că în contract s-a stipulat şi un preţ nu are nicio relevanţă, neputând modifica natura juridică a contractului. în cazul în care o persoană înstrăinează un bun în schimbul unei sume de bani şi a întreţinerii, pentru caracterizarea corectă a actului juridic încheiat, în sensul că este un contract de vânzare-cumpărare cu o clauză de întreţinere sau un contract de întreţinere este necesar să se arate care este prestaţiunea principală, făcând proporţia între preţul în bani şi prestaţia în natură. Se admite, în general, în doctrină că suntem în prezenţa unui contract de întreţinere, dacă prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat prin contract.
Pe de altă parte, în speţă obiectul cesiunii cu titlu oneros l-a constituit un drept litigios, situaţie în care şi din această perspectivă contractul este aleatoriu, înstrăinarea privind şansele câştigării/pierderii unui proces.
întrucât în cauza de faţă părţile contractante ştiau la momentul perfectării actului, astfel cum reiese chiar din contractul de cesionare de drepturi litigioase, că şi-au asumat îndeplinirea unor prestaţii reciproce urmărind să obţină, în cazul intimatei-pârâte M.R.A., o cotă de 1/2 din drepturile litigioase asupra imobilului în cauză, respectiv, în cazul lui C.A., întreţinerea sa până la sfârşitul vieţii, constând în locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, asistenţă şi ajutor medical, iar la deces să fie înmormântată conform datinilor, nu se poate afirma că sunt incidente dispoziţiile art. 966 C. civ., sub aspectul lipsei cauze, aspect care presupune în situaţia unui contract sinalagmatic că lipseşte asumarea contraprestaţiei urmărite de părţi la momentul încheierii actului, singurul moment în raport de care poate fi analizată existenţa unei condiţii de fond a oricărui act juridic.
Eventuala neexecutare a obligaţiilor asumate prin respectivul contract nu pune în discuţie niciodată nulitatea ca sancţiune de drept civil impusă de legiuitor întotdeauna pentru nerespectarea unor norme imperative edictate pentru încheierea valabilă a actului.
întrucât părţile nu ştiau întinderea obligaţiilor asumate, cum eronat se afirmă de către apelanţi, contractul încheiat este unul aleatoriu, pentru considerentele prezentate pe larg şi de prima instanţă, dar nici această calificare („acceptată” de apelanţi numai „în subsidiar”) nu face posibilă desfiinţarea contractului, ca urmare a intervenirii nulităţii sale pentru lipsa cauzei.
Astfel, neavând o reglementare proprie, fiind deci un contract nenumit, permis de lege în virtutea principiului libertăţii contractuale, contractului de întreţinere i se aplică regulile generale din materia actului juridic, iar nu dispoziţiile derogatorii specifice altor contracte. Prin urmare, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1645 C. civ. specifice contractului de rentă viageră, respectiv prezumţia absolută de lipsă a cauzei actului juridic instituită de acest text legal, susţinerile apelanţilor în sens contrar fiind deci vădit neîntemeiate.
Cu toate acestea, Curtea a apreciat că nimic nu împiedică instanţa să constate nulitatea contractului de întreţinere pentru lipsa cauzei, dacă se probează faptul că debitorul întreţinerii a avut cunoştinţă de moartea iminentă a creditorului întreţinerii, astfel încât pentru debitor şansele de pierdere erau practic inexistente (soluţie admisă de altfel în literatura juridică, pentru aceleaşi raţiuni, în materia contractului de rentă viageră, dacă decesul credirentierului intervine după intervalul de 20 de zile prevăzut de art. 1645 C. civ.).
Starea gravă a sănătăţii cedentei, decurgând în opinia apelanţilor din împrejurarea că aceasta nu se putea deplasa în vederea perfectării contractului, fiind necesară o deplasare a notarului la domiciliul părţii pentru autentificarea actului nu implică, în lipsa unor dovezi certe, faptul că debitorul întreţinerii ar fi avut cunoştinţă de moartea iminentă a creditorului întreţinerii.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., decizia nr. 247/A din 6 aprilie 2010.
| ← Bun indiviz înstrăinat de un coproprietar fără acordul... | Decesul debitorului obligaţiei de întreţinere. Lipsa... → |
|---|
