Contract de donaţie. Eroare asupra naturii contractului. Neasistarea persoanei vârstnice de către un reprezentant al autoritătii tutelare. Nulitate relativă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801 Legea nr. 17/2000, republicată, art. 30
Susţinerea reclamantei în sensul că actul de donaţie nu reflectă voinţa sa reală, întrucât convenţia cu pârâţii a fost aceea de a primi întreţinere din partea lor, în schimbul donării garsonierei, neştiind că semnează, în realitate, un contract de donaţie fără sarcini, este contrazisă de menţiunea înscrisă în actul de donaţie pe baza constatărilor personale ale notarului public şi care fac dovadă până la înscrierea în fals cu privire la citirea actului de către părţile acestuia.
Pe de altă parte, s-a reţinut că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 17/2000, invocate de apelantă în sprijinul acţiunii sale, care impun necesitatea asistării persoanei vârstnice, pentru asigurarea apărării intereselor acesteia, nu instituie sancţiunea nulităţii în caz de nerespectare.
S-a considerat că şi dacă s-ar aprecia că ne aflăm în situaţia unei nulităţi virtuale, aceasta nu poate fi, în raport de natura interesului personal ocrotit, decât o nulitate relativă, care intervine doar în cazul dovedirii unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, iar nu o nulitate absolută, cum susţine reclamanta.
în consecinţă, apreciind că apărarea intereselor reclamantei a fost asigurată prin încheierea actului în faţa notarului public şi citirea conţinutului acestuia anterior semnării sale, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu justifică o vătămare prin neasistarea sa de către un reprezentant al autorităţii tutelare.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şifam., decizia nr. 1639 din 30 noiembrie 2009, nepublicată
| ← Donaţie făcută statului. Neemiterea actului de acceptare.... | Donaţie făcută statului. Lipsa intenţiei de a gratifica.... → |
|---|
