Donaţie făcută statului. Donaţie între absenţi. Inexistenţa ofertei de donaţie. Inexistenţa avizului cerut de art. 4 din Decretul nr. 478/1954. Calitate procesuală pasivă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 966, art. 967
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 29 mai 2007, reclamanta Z.C. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat la notariatul de stat şi să oblige pe aceasta să o lase în deplină proprietate şi posesie a imobilului.
Instanţa a analizat excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor. Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana chemată în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
în baza art. 25 din Decretul nr. 31/1954, statul participă în cadrul raporturilor juridice de drept prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte altfel. în speţă, legea nu stabileşte alte organe în acest scop, textele de lege invocate de către pârât pentru a justifica lipsa de calitate neavând nicio legătură cu situaţia din speţă.
Potrivit art. 813 C. civ., toate donaţiile se fac prin act autentic, nerespectarea acestei forme fiind sancţionată cu nulitatea absolută. Examinând înscrisurile trimise de arhiva naţională se constată că, în speţă, este vorba despre o donaţie între absenţi. Conform deciziei nr. 3541/1962, O.B. ar fi făcut o cerere de donaţie. însă, la dosarul cauzei nu se regăseşte această cerere, cel mai probabil pentru că aceasta nu exista. Potrivit art. 814 alin. (2) C. civ., donaţia nu produce efecte decât după data în care se comunică donatorului acceptarea. în speţă, decizia amintită nu face nicio menţiune cu privire la acest aspect — comunicarea acceptării către O.B.
Când forma solemnă, autentică este cerută de lege ad validitatem, cum este cazul contractului de donaţie, toate actele cu care acesta se află în interdependenţă trebuie să îmbrace şi ele forma solemnă - principiul simetriei de formă. în speţă, contractul de donaţie a fost încheiat, în numele donatarului de către un reprezentant — G.P., jurisconsult. Astfel, prin decizia nr. 1613/31 decembrie 1962, Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Raionului T.V. împuterniceşte pe G.P. să perfecteze şi să semneze actul de donaţie. Examinând condiţiile de formă ale deciziei, instanţa a reţinut că aceasta este redactată în formă scrisă, consensuală.
De asemenea, fiind o donaţie între absenţi, atât oferta, cât şi acceptarea trebuie să îmbrace forma autentică. în speţă, însă nu se respectă această condiţie, în sensul că oferta de donaţie nu există, iar acceptarea nu este în formă autentică.
Cu privire la condiţiile cauzei licite şi, dependent de aceasta, a consimţământului, instanţa constată că, faţă de realităţile politice ale perioadei 1962 - 1963, acestea nu sunt îndeplinite.
Astfel, autoarea reclamantei a dobândit imobilul prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1947, plătind un preţ de 300.000.000 lei, care pentru această perioadă reprezintă un preţ real, serios. Este puţin probabil ca aceasta, după plata preţului, să îşi fi dorit să gratifice statul cu acelaşi imobil, în condiţiile în care reprezenta o sursă de venit prin închiriere pentru familia reclamantei.
în cazul actelor juridice cu titlu gratuit, scopul imediat - causa proxima este dat de intenţia de gratificare. Or, în speţă, nu a existat această intenţie, fapt dovedit şi prin depoziţiile martorilor audiaţi. Astfel, martorul S.M. a învederat instanţei făptui că autorilor reclamantei li s-a sistat plata pensiei, acesta fiind mijlocul de constrângere în a ceda proprietatea bunului. Acelaşi martor a susţinut faptul că la vremea respectivă aceste situaţii erau frecvente.
Sancţiunea lipsei scopului imediat este nulitatea absolută, întrucât nu exista elementul abstract, general şi invariabil în cadrul unei categorii de acte juridice.
Faptul că a lipsit causa proxima la momentul încheierii contractului de donaţie în persoana donatorului este reţinut de instanţă din întregul material probator. Astfel, în speţă, s-a încheiat un act denumit de donaţie prin ofertă şi acceptare. La dosarul cauzei nu se regăseşte decât acceptarea de către reprezentantul statului prin decizia nr. 3541/17 decembrie 1962 şi, în mod surprinzător, tocmai oferta viitoarei donatoare nu se regăseşte în înscrisurile arhivate de către Arhiva Naţională. Lipsa cauzei imediate este probată tocmai prin emiterea acestei decizii de acceptare, care nu are absolut nicio utilitate juridică, acceptarea donaţiei trebuind să opereze exact prin încheierea contractului de donaţie.
Inexistenţa acestei oferte a lui O.B. este probată printr-un alt înscris de la dosarul cauzei. Astfel, la data de 5 noiembrie 1962, înainte cu mult de acceptarea cererii de donaţie, Sfatul popular al Capitalei răspunde unei adrese a Sfatului Popular al Raionului T.V. cu privire la anumite informaţii despre imobilul ce urma să fie donat. Instanţa a reţinut şi conţinutul acestei adrese, care face dovada interesului exclusiv al statului de a dobândi acest imobil, care, potrivit informaţiilor, nu era înscris în planurile de restructurări ale oraşului.
Prin urmare, atâta vreme cât statul, prin reprezentanţii săi, cerea informaţii despre starea şi situaţia juridică a imobilului anterior înregistrării acceptării ofertei de donaţie, este puţin probabil că acest act juridic s-a încheiat în mod valabil cu respectarea condiţiilor legale privind cauza juridică.
II. în ceea ce priveşte motivele de recurs prin care se susţine greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că reclamanta a invocat nulitatea absolută a acestuia pentru lipsa cauzei, cerere care este imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, iar nu nulitatea relativă.
Reclamanta a susţinut că nu a existat intenţia de a dona (animus donandî), ci aceasta a fost făcută din cauza „problemelor pe care le puteau avea în cazul refuzului de a semna”, astfel, s-a afirmat absenţa scopului imediat (causa proxima), care reprezintă un motiv de nulitate absolută. Aşa cum se susţine şi în doctrină, lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului mediat.
De asemenea, au mai fost invocate motive privind nerespectarea formei autentice, ad validitatem, prevăzută de art. 813 C. civ., care atrag tot nulitatea absolută a actului.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reiterată de către acesta prin motivele de recurs, Curtea a constatat că aşa cum corect a reţinut Tribunalul, prin decizia de casare nr. 913 din 27 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, s-a reţinut în mod irevocabil că, în speţă, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor are calitatea procesuală pasivă, conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, şi că, astfel, în mod greşit instanţa de apel într-o fază anterioară, a admis excepţia lipsei acestei calităţi invocată prin motivele de apel, dispoziţii care sunt obligatorii conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a se înlătura prezumţia existenţei cauzei nu este necesar a se face dovada preluării abuzive, cele două noţiuni fiind de sine stătătoare.
Lipsa cauzei atrasă de inexistenţa scopului imediat (causa proxima) atrage nulitatea absolută a actului juridic, prin sine, astfel că nu mai este necesară analizarea temeiniciei altor motive de nulitate.
încheierea actului în formă autentică nu reprezintă prin sine o dovadă absolută a existenţei cauzei. Şi în cazul actelor autentice sunt aplicabile dispoziţiile art. 967 alin. (2) C. civ., potrivit cărora, cauza este prezumată până la dovada contrară. Astfel, şi în cazul acestor acte, se pot face dovezi în vederea răsturnării acestei prezumţii.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 187/R din 13 aprilie 2010, nepublicată
| ← Inexistenta unui contract de donaţie. Ofertă neurmată de... | Donaţie făcută statului. Neemiterea actului de acceptare.... → |
|---|
