Donaţie făcută statului. Neemiterea actului de acceptare. Cauză imorală. înştiinţarea donatorilor asupra termenului imediat de demolare. Irevocabilitatea donaţiei
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 814, art. 948, art. 966
I. Prima instanţă a reţinut că P.N. şi D.E. au făcut o ofertă de donaţie către Statul Român, având ca obiect imobilul situat în Bucureşti, str. M. nr. 23, sector 5.
Instanţa a apreciat că oferta de donaţie este lovită de nulitate absolută având ca temei o cauză imorală, întrucât donatarul a profitat de starea de necesitate în care se aflau donatorii, înştiinţaţi în aceeaşi zi cu autentificarea donaţiei, că imobilul are termen imediat de demolare.
De asemenea, s-a reţinut ca evidentă lipsa intenţiei de a dona a autorilor reclamantului, aceştia acceptând să doneze în condiţiile în care au fost înştiinţaţi că imobilul este supus demolării imediate.
în speţă, nu s-a făcut nici dovada acceptării ofertei de donaţie, deşi dispoziţiile art. 814 C. civ. prevăd explicit că şi acceptarea donaţiei trebuie să fie făcută tot în formă autentică.
II. Curtea a reţinut că este adevărat că prin oferta de donaţie autentificată, donatorii au declarat, prin derogare de la dispoziţiile art. 814 C. civ., că sunt de acord ca donaţia să-şi producă efectele din momentul acceptării ei de către donatar în condiţiile Decretului nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului, fără a mai fi necesar a li se face comunicarea actului de acceptare.
Curtea a apreciat că autorii reclamantului au fost de acord cu menţiunea de a nu se mai comunica actul de acceptare a donaţiei către aceştia, însă nu s-a înlăturat şi obligativitatea emiterii actului de
acceptare, câtă vreme s-a prevăzut expres că transmiterea proprietăţii va avea loc în momentul emiterii acestui act.
De asemenea, Curtea a constatat că instanţa de fond nu a făcut nicio referire cu privire la forţa probantă a actului autentic în privinţa constatărilor notarului, ci doar a apreciat că oferta de donaţie este lovită de nulitate absolută, întrucât a avut ca temei o cauză imorală, împrejurare ce afectează valabilitatea actului, prin neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 948 C. civ.
Constatările personale ale agentului instrumentator - notarul -menţionate în înscrisul autentic, cum sunt cele referitoare la prezenţa părţilor, modul de identificare al acestora, faptul că au semnat, luarea consimţământului, semnătura agentului instrumentator, locul şi data încheierii actului pot fi combătute numai prin înscrierea în fals.
în schimb, valabilitatea consimţământului poate fi răsturnată prin dovada contrară, deoarece agentul instrumentator ia act de voinţa părţilor, dar nu are posibilitatea să verifice în ce măsură această voinţă a fost sau nu afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.
Existenţa unui act juridic încheiat în formă autentică nu exclude posibilitatea atacării lui pentru vicii de consimţământ, lipsa de capacitate, frauda la lege, împrejurări care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Aşa fiind, se apreciază că imoralitatea cauzei, drept cauză de nulitate absolută, poate fi primită în prezenta cauză.
Referitor la caracterul irevocabil al donaţiei, Curtea a constatat că nici reclamantul şi nici prima instanţă nu au contestat acest aspect, ci doar s-a invocat şi s-a analizat o cauză de nulitate absolută a actului de donaţie. Faptul că donaţia este un act juridic esenţialmente irevocabil nu înseamnă că nu se poate constata nulitatea acesteia în cazul în care există o cauză care să atragă o astfel de sancţiune, cele două noţiuni fiind xiiferite ca semnificaţie şi efecte. Dacă asupra donaţiei nu se poate reveni, potrivit art. 801 C. civ., atunci când se constată că nu au fost totuşi respectate condiţiile de valabilitate ale acestui act juridic, orice persoană interesată poate solicita constatarea nulităţii, respectiv desfiinţarea acesteia.
| ← Donaţie făcută statului. Donaţie între absenţi.... | Contract de donaţie. Eroare asupra naturii contractului.... → |
|---|
